Roma +/-

Am un prieten din școala generală, al cărui tată îi punea fiului abia întors dintr-o excursie următoarea întrebare: "Ce ți-a plăcut cel mai mult și ce ți-a plăcut cel mai puțin din călătorie?". Mi-a pus și mie de câteva ori această întrebare la venirea din diverse excursii sau tabere școlare. Noi pe vremea aia răspundeam ceva standard, ca de exemplu: "Cel mai mult mi-a plăcut crucea de pe Caraiman și cel mai puțin mi-a plăcut mâncarea de la cantină.". Recent am fost la Roma, o excursie care în capitalism pare ceva banal. Pe vremuri ar fi fost o adevărată performanță. Poate chiar și pentru un yugoslav, dar pentru un român? Voi puncta câteva aspecte sesizate în Roma.

Cel mai mult mi-a plăcut cartierul Coppede. Nici măcar nu auzisem de el când am ajuns la Roma, dar prietenul meu, Ionescu, auzind că sunt în oraș mi-a spus că în niciun caz nu trebuie ratat cartierul Coppede. "Il quartiere Coppedè è un complesso di edifici situato a Roma, nel quartiere Trieste, tra piazza Buenos Aires e via Tagliamento.". Ne-am plimbat câteva ceasuri printre casele exponente ale stilului Art Nouveau. Un super obiectiv turistic unde oamenii nu se înghesuie, pentru că nu cunosc.

Cel mai puțin mi-a plăcut, sau mai degrabă m-a întristat foarte mult, un magazin cu produse românești pentru români, situat vis-a-vis de gara Tiburtina. Un magazin destinat celor ce au plecat demult de-acasă și le este dor, celor care se chinuie prin străinătățuri pentru un ban în plus, celor care nu au avut șansa în România sau au plecat în căutarea unui trai mai bun. De aici, românii din Italia își pot cumpăra salam Victoria, brânză telemea Napolact, unt Covalact, bere Timișoreana, pateu Bucegi, pufuleți și alte sute de produse "Made in Romania". Aici mai schimbi o vorbă cu un concetățean, îți mai amintești, îți mai alini dorul de țară. Câteva sute de metri mai încolo de magazinul românesc era omologul său polonez. Noi, cei din lagărul socialist, am ajuns sclavii capitaliștilor.




+ Muzeu în aer liber, că să folosesc un clișeu. La orice colț de stradă ai ceva interesant de văzut.

- Bărbați de culoare peste tot. Foarte agresivi, încercând să stoarcă un ban de la turiști prin vânzarea unor prostii de brățări. Prima oară le-am căzut în capcană și am vorbit cu ei, pe urmă m-am obișnuit și nu-i băgam în seamă. Te luau cu texte de genul: "Hei, Rasta Man! That's a gift! Take it!". Refuzam. "Don't you like the black people?". Oameni înfometați ca și românii noștri, plecați de la ei din țară, dar totuși să muncească cinstit, nu să adopte această formă mârșavă de cerșetorie.

+ Respect pentru cei din Bangladesh. Au vorbit frumos, n-au tras de noi. Am cumpărat tricouri bune de bumbac și o geantă frumoasă nevestei. Miroase a piele. Geanta.

+ Fontana di Trevi.

- Înghesuială la metrou ca și la noi. Lume extrem de pestriță.

+ Zecile de catedrale absolut superbe în care am intrat.

+ Bufetul cu autoservire de la gara Termini. Am servit pe o nimica toată prosciuto, brânzeturi, paste, fripturi, cartofi, tiramisu. Totul stropit cu vin roșu la sticlă de 250 ml, 4 euro.

- Frig în cameră. Italienii nu dau drumu la calorifere/centrală în mijlocul lui noiembrie. La ei poate sunt mai scumpe utilitățile. Când e frig în cameră nu-ți arde să faci nici sex. De asta nu e natalitate mare în Danemarca.

+ Trenurile. Dese și la timp. Am mers cam 50 de minute cu trenul de la/până la Aeroportul Fiumicino.

+ Pizza. Mulți români spun că pizza din Italia e proastă, mult sub ceea ce mâncăm noi în România. Nu e așa. Pizza lor e foarte bună și e altfel. Blat subțire și cu maxim 2-3 ingrediente. Cred că doar la noi e moda asta "cu de toate". În Italia toată mâncarea a fost excelentă. Chiar n-am mâncat nimic să nu-mi placă.

+ Berea. Pai Peroni a noastră, produsă în Romania, e o porcărie. A lor este excepțională. Fie la sticlă, fie la draft. Am băut și berea numită Nastro Azzurro, excelentă de asemenea.

+ La Vatican a ieșit fum când am trecut noi pe acolo. Credeam că se petrece un eveniment mondial, dar mai târziu am aflat că nu a fost așa.

Deși nu are legătură cu Roma, câteva cuvinte despre avioane. Am călătorit cu Tarom. Cand am ajuns pe Aeroportul Henri Coanda nu vedeam nicăieri zborul nostru. Venise ora de check in, dar nu era afișat. Am întrebat la ghișeu, iar o duduie ne-a spus foarte senină: "A, păi s-a anulat! Mâine puteți pleca.". Fără să anunțe, fără nimic. Ăsta e Tarom. Ne-a oferit un zbor cu o oră mai târziu, dar cu escală la Munchen. Iar apoi Munchen-Roma cu Alitalia. Eu sunt panicos cu avioanele. Eram sigur că ne vom prăbuși cu zborul Munchen-Roma, iar nimeni acasă nu va știi de noi, pentru că ce am putea să căutăm noi într-un zbor Munchen-Roma? Dar nu ne-am prăbușit. Ne-a ajutat Dumnezeu.