Pe la 3-4 ani, ascultam fascinat Neil Diamond. Ai mei aveau un pick-up Tesla și atunci când doreau ca eu să stau liniștit, puneau disk-ul cu Neil Diamond. Dar gusturile muzicale ale omului cred că se formează mai târziu, atunci când intră în comunitate, atunci când este influențat de alții și are ocazia să se inspire din gusturile muzicale ale prietenilor sau colegilor. Ai mei nu mi-au trasat tendințe în ce să ascult, probabil nici ei neavând o pasiune concludentă în ceea ce privește muzica. Adică, ascultau muzică, dar ceea ce se dădea la radio ori se mărgineau la disk-urile care se găseau atunci în comerțul socialist.
Prin clasa a VII a eram prieten cu un băiat numit Lemnaru Gabriel, coleg de clasă. Noi îi ziceam Lemne. Nu știu de unde și nici nu m-am întrebat la vremea respectivă, dar Lemne era cu muzica rock. Însă rock din ăla supărat, metale grele cum spunea el. Îmi împuia capul zi de zi cu formații gen Napalm Death, Death, Sepultura, Panthera, Kreator, Paradise Lost, Tiamat. Acum privind în urmă și reascultând fragmente din cântările acestor trupe, îmi dau seama că erau niște grohăieli oribile însoțite de o instrumentație extrem de gălăgioasă, fără pic de muzicalitate. Însă atunci eram fascinat de noile descoperiri și chiar ajunsesem să cumpăr tot felul de casete cu "metale grele", așa cum le numea Lemne. Sau supărături, muzică supărată. Cu pseudomuzica asta îmi terorizam părinții și vecinii. Muzica cerea și un comportament ca atare. "Noi suntem supărați, nu ne spălăm, duhnim a transpirație", "Noi suntem supărați, scuipăm pe jos, ne pișăm pe garduri", spunea Lemne. Noi eram supărați și desconsideram orice alt tip de muzică. Cei din jurul nostru ni se păreau niște fraieri. Aveam o colegă care era fan Roxette, le știa toate piesele. Era ținta preferată a atacurilor noastre. Ce Roxette? Aia e muzică de copii, supărații ascultă metale grele. Mai aveam un coleg care își spunea blueser. Adică cum? Adică era fan muzică blues. Dar nu ce înțelegem noi prin blues, adică Robert Johnson (cel care și-a vândut sufletul diavolului pentru a putea cânta blues la perfecție) ori Muddy Waters. Noi atunci spuneam blues la melodiile lente. Colegul nostru era fascinat de piese gen Timmy T - One more try. Piese pe care aveam să dansăm cu fetele, mai târziu, la petrecerile din liceu. "Auzi! Bagă și tu un blues ca să dansez cu X, să o pipăi pe cur.". Noi râdeam și de colegul ăsta, cu melodiile lui lente. Noi eram supărați. Alții ascultau Depeche Mode și aveau blugi evazați și tricou cu D-trandafir-M, alții erau cu U96 și Snap, iar șefa clasei era fan Scorpions. Iar eu cu Lemne eram cu muzica supărată.
Aveam un ghiozdan roșu din pânză, în care îmi căram cărțile, caietele, penarul. M-am apucat să scriu pe el tot felul de nume de formații sau versuri din melodii, chestii care îndemnau la anarhie, la ură, chestii a căror semnificație nici nu o înțelegeam prea bine la vremea respectivă. Dar mă credeam cool, cu muzica mea supărată și cu atitudinea supărată. Chiar îmi tăiasem și franjurasem niște blugi mai vechi. Așa umblă supărații pe stradă.
La Fan Radio era "Topul de Fier" cu Lenți Chiriac, unde ascultam tot felul de melodii death metal, trash metal, speed metal, heavy metal. Iar la televizor nu pierdeam niciodată "Întâlnirea de la miezul nopții" cu Petre Magdin. Deci mai erau și alții ca noi, ca mine și ca Lemne, care apreciau supărăturile, așa cum le spuneam noi.
În clasa a IX a am plecat la licee diferite, nu am mai vorbit cu Lemne. M-am regăsit cu el pe facebook de puțină vreme. Tot în clasa a IX a am dat și peste alt colectiv, cel de liceu, și am abandonat definitv muzica supărată. Acum, ascultând muzica de atunci, îmi pare cu totul o prostie. Nu doar vocile și instrumentele, dar și versurile mi se par extrem de tâmpite. Asta e. Alții în copilărie au ascultat Bambi, Animal X, 3 Sud Est. Eu și Lemne am fost cu muzica supărată.
Daca n-ai ascultat Twisted Sister n-ai facut nimic.
RăspundețiȘtergereCu cel mai tare solist din toate timpurile: Dee Snider.
http://assets.teamrock.com/image/02a3b6e9-3e0c-41b6-80a1-bb17c411d8a9?w=800
Michael Jackson era de departe cel mai ascultat in perioada 90-96.
RăspundețiȘtergereDupa 96 a inceput nebunia cu trupele de baieti cu voci miorlau si dans sincron (toate fetele erau nebune dupa Nick de la Backstreetboys :/ ).
Tot atunci a fost si navala de trupe playback romanesti (genius, t-short, mb&c, 3sud-est, andre, candi).
Se asculta si rock, desigur, dar mai mult d-asta mainstream (guns and roses si bonjovi), cu metale grele erau putini.
Iar de prin 99-2000 a inceput moda cu maneaua :( pana atunci era rusinos sa asculti asa ceva. I se zicea 'tiganeasca' si era ascultata doar in piete de tigani. Dar au inceput televiziunile sa-i promoveze si sa-i cheme la toate emisiunile.
trupele de baieti au inceput mai repejor de 96. remember nkotb (noi, copiii de pe bloc) si take that (ia d-acolea). la metalul mainstream o adaugire necesara- aeroscmhidt.
RăspundețiȘtergereCateva statsitici, raportate strict la clasa in care am invatat:
RăspundețiȘtergere1) Scoala generala (perioada anilor 90)
- ascultatori de pop si dance mainstream (m.jackson, ace of base, roxette, 2 unlimited etc) 90 %
- ascultatori de hip-hop: vreo 2 persoane
- ascultatori de rock mainstream: tot vreo 2
2) liceu (anii 90 spre 2000)
- ascultatori de pop mainstream: 50 %
- manelisti: vreo 7-8 persoane
- hip-hop: 2 persoane
- rockeri moderati: eu si colegu de banca
- houseri: un baiat mic si gras din banca 2
La colegii de facultate e greu sa fac statistica, de o parte dintre cei cu camin stiu ca erau cu manele, de restul nu sunt sigur ce gusturi aveau.
scoala generala (anii 70-80): haber n-am
RăspundețiȘtergerelyceu (partea a doua a anilor 80):
\pop mainstream (mj, prinț, duran duran, madonna, wham!)- aproape 100%, dar raportarea nu se face la numarul total de elevi ci la numarul celor interesati de muzica. probabil vreo 2 treimi?
\rock clasic- cativa, eu nu imi amintesc nici macar de 5, dar eram multe clase
\metale- poate si mai putini. era un baiat la mate fizica fan iron maiden si mai era o fata fan rush si mai ales ozzy.
\(proto)manele- nu existau fani. pana sa ma ia astia la armata am ignorat complet acest fenomen care avea o raspandire inimaginabil de mare in realitate.
armata - in preajma revolutiei (la trupa, nu am facut la teristi):
\protomanele- aproape toti
facultate- anii 90: cred ca cei mai multi nu erau prea pasionati de muzica. sau erau? cine mai stie? eram destui cu rockul clasic, dar nu asa multi ca mainstreamerii; era minim un metallist (numa unu sa fi fost la noi in serie? erau si altii in an, oricum); imi amintesc de un rapper, dar la stilul fan mc hammer; manelisti, daca erau, se ascundeau bine
Prin 99 mi-a dat cineva o caseta cu King Diamond.
RăspundețiȘtergereIncepea cu piesa "7th day of july 1777".
Intro de chitara, zic "astia-s la fel de tari ca Metallica !" (de mentionat ca Metallica imi placeau enorm).
Dar se termina intro-ul si incepe vocea: o urlatura subtire de castrare si film horror. Si asa o tinea tot albumul.
Acelasi amic imi da si o caseta cu Sepultura. 'Groh-groh-groh-groooaaaa' asta se auzea pe tot albumul.
Vroiam sa-mi placa, tot speram ca urmatorea piesa o sa fie altfel, cu fragmente bune de chitara, dar nu: tot 'groh-groh-groh'.
Nu mai stiu ce i-am raspuns cand m-a intrebat daca imi plac casetele de la el.
Școala generală 1990 - 1994. Majoritatea consumatori de porcării la modă Snap, NKOTB, McHammer, Technotronic, etc. Vreo trei băieți erau cu rocku' adică: Metallica, Iron Maiden, Judas Priest, Megadeth. Iar eu și încă un coleg eram obsedați de Queen.
RăspundețiȘtergereLiceu 1994 - 1998. La început eram trei care ascultam altceva decât restul clasei care se "hranea" cu muzica comerciala difuzată de MTv. Unul cu rock gen Metallica și Iron Maiden, altul cu gurunge gen Alice in Chains, Pearl Jam, Nirvana, etc. și eu care avansasem de la Queen la Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, etc. Ulterior prin clasa a XI-a a venit în clasă un nou coleg care asculta cu adevărat muzică supărată: black-metal, death-metal, doom, gothic, etc.
În facultate singurii pasionați de muzică de calitate erau autorul acestui blog și fostul coleg din liceu, cel cu Metallica și Iron Maiden. În rest nu îmi amintesc să fi avut colegi interesați de acest domeniu.
Pe vremea cand mergeam in excursii pe munte, venea intr-o vreme cu noi un baiat metalist: mic si ciolanos, tricou negru cu Slayer, dinti galbeni.
RăspundețiȘtergereDesi il chema Adi sau Andrei, se prezenta mereu cu cate o porecla de tip: Death, Slayer, Ghost, Hell etc.
Si baiatu statea non stop cu castile in urechi, ascultand numai metal d-asta grohait si urlat.
Mergea pe traseu si nu il interesau cascade, stanci, pesteri, peisaje. Doar cu ochii in playerul de muzica.
La fel noaptea, la cabana, adormea tot cu castile in urechi ascultand piese despre sange, cimitir, dracu, suflete in iad, groh-groh-groaaaaaaaaaaa.
Odata, a incercat un amic sa socializeze cu el: i-a spus ca si lui ii place rockul, ca asculta metallica, iron maiden dar ca ii plac si red hot chili peppers.
Atat i-a trebuit: a inceput baiatu' un discurs despre trupe adevarate si fakeri, despre cum unii "au tradat CAUZA omule ! Au tradat CAUZA, intelegi ??"
Cred ca s-ar fi inteles bine cu colegul tau.