Dei Frati

Sâmbăta trecută, trezindu-mă cu voie bună ca în orice zi în care nu am parte de teroarea Șefului Constantin, am hotărât pe loc să îi fac o surpriză nevestei și să o duc la Mânăstirea Crasna, unde am mai dus-o pe când era gravidă cu primul nostru copil. Iar apoi o vizită la Brașov, care în anii '50 se numea Orașul Stalin. Cum eu mă trezesc devreme și în week-end, iar ceilalți dormeau, am avut vreme să-mi fac lecția temeinic, astfel încât am căutat pe reputatul site TripAdvisor un restaurant bun. M-am oprit asupra localului numit "Dei Frati", locul 3 din 272 de restaurante în Brașov. De acum, de când cu Restaurantul Atra despre care ați citit în povestirea trecută, ne-am obișnuit cu luxul culinar și am abandonat definitiv salamul cu pâine. Vom mânca numai în localuri cu ștaif. 

După ce ne-am culturalizat la frumoasa Mânăstire Crasna și am făcut cam vreo 60 de minute de mișcare în pădurea din jurul așezământului monahal, am continuat cu drumul (DN1A) până în centrul Brașovului, unde ne-am învârtit puțin după un loc de parcare. Apoi ca niște oameni neajutorați ai secolului XXI am pus restaurant "Dei Frati" pe GPS și am mers ca un penibil cu telefonul în mână, urmând indicațiile trasate de Google Maps, care ne-a purtat prin atât de cunoscutul dar mereu frumosul centru din Brașov până în piața mare, unde se apucă pe gangul de lângă KFC ce dă într-o străduță foarte pitorească, de am crezut că e în străinătate. 

Am zărit imediat localul, ce părea foarte promițător încă din exterior, cu câteva măsuțe așezate cochet pe pavajul cu iz feudal. O servitoare ne-a întâmpinat, dându-ne vestea proastă că nu mai sunt locuri. Am observat și noi cu ochii că localul era full, iar mesele libere aveau o tăbliță cu rezervat. Ce rău îmi părea, că doar am venit special de la București pentru asta. Și pentru asta. Chiar în secunda când ne pregăteam să plecăm cu coada între picioare, nevasta observă niște meseni care se ridică de plecare, la o masă afară. O anunțăm pe servitoare, iar aceasta e bucuroasă sa ne ofere masa, dar maxim pentru 70 de minute, că pe urmă o are rezervată. Ne convine, ne vom încadra. 

Am uitat să spun că localul este cu specific italienesc, dar probabil v-ați dat seama din numele său. Ospătărița foarte drăguță și politicoasă, pricepută și binevoitoare, ne aduce meniurile, ne face să ne simțim bine din primele clipe. Copilul meu cel mic, fanul pastelor pretutindeni, își comandă cu atât mai mult acum o porție de penne pesto. Copilul cel mare, își dorea tot paste, dar auzindu-mă pe mine care mi-am comandat o porție de saltimbocca (pentru neinițiații în gastronomia italiană, asta înseamnă carne de vită cu prosciutto și salvie) spunându-i nevestei că voi mânca ce paste rămân de la copii și nedorind din fire să împartă, a decis că își comandă pui la cuptor cu brânză de capră, învelit în prosciutto, iar nevasta a ales o porție de tagliatelle ragu. Ca băutură am cerut un pahar de chardonnay (știu, iubiți consumatori de alcool că la vită se pretează un vin roșu, dar am dorit ceva alb pentru că e mai ușor, mai revigorant și urma să șofez în seara respectivă pe ruta Brașov-București), iar nevasta a cerut un pahar de Proseco. Servitoarea a venit, aducându-ne pahare goale specifice băuturii comandate, iar apoi a venit cu sticlele și ne-a turnat în pahar. Mie mi-a turnat dintr-o sticlă de chardonnay Castel Firmian (nevasta a citit invers eticheta și a înțeles Castel Stârmina și îmi tot zicea că nu e vin italienesc și că am mai băut din ăsta). Dar desigur Castel Firmian e un vin italienesc și mi-a plăcut foarte mult, pentru că mie îmi place mereu chardonnay-ul. Am căutat repede pe telefon ca un șoarece de bibliotecă și am găsit sticla de vin, am văzut că e 36 de lei la un magazin online și am decis că e un vin bun. La Dei Frati, 14 lei per 150 ml. Am băut și o Coca Cola, doar 7 lei la sticlă de sticlă de 250 ml (nu aveam neapărat poftă, dar m-am gândit că o să citească Eufrosin Potecă pe blog și se va enerva, iar apoi va scrie un comentariu că mie îmi fac rău).  

După ce am băut două guri de vin, am intrat in local să mă spăl pe mâini. Am admirat și interiorul localului, foarte plăcut, însă mesele cam înghesuite. Sigur și locul este mic, iar lumea care vine aici e numeroasă. În minutele în care am stat noi la local au venit zeci de oameni să întrebe dacă mai sunt locuri. Din nefericire nu mai erau. A trecut chiar și un grup de turiști străini, iar ghida le-a spus la microfon: "This is a very good Italian restaurant!".  Am ajuns la toaletă și am rămas uimit. Nu am văzut nicicând ceva atât de fancy. Am stat două minute să mă gândesc cum să dau drumul la apă, iar până la urmă am descoperit că trebuie să apeși o pedală cu piciorul. Ce m-a uimit cel mai tare a fost faptul că aveau prosoape adevărate ca să te ștergi pe mâini, pe care le aruncai într-un coș după ce le foloseai. M-am simțit ca un adevărat domn. 

Între timp, la masa noastră, se consuma o adevărată dramă. Copilul cel mare era nervos că își comandase pui, că el de fapt dorea paste. Când a sosit mâncarea, nevasta a schimbat porția cu el. Așa sunt mamele, mai sensibile când vine vorba de puii lor. Eu l-aș fi lăsat nemâncat și i-aș fi mâncat și puiul cu brânză de capră și prosciutto. 

Mâncarea bună, însă nu a fost o vită care să mă dea pe spate, ceva la care să mă ridic în picioare aplaudând, cerând să intru la bucătar pentru a-l îmbrățișa. Bună, decentă, dar așteptam ceva revoluționar de la locul 3 din 272 pe TripAdvisor. Tagliatellele ragu nu m-au încântat pentru că nu mă omor după sosuri roșii, însă pennele pesto au fost deosebite, gustoase rău. Am gustat până la urmă de la copii, pentru că nu au putut mânca tot, porțiile fiind mari pentru ei.

La un moment dat a început o ploicică, iar servitoarea a spus să ne tragem mai la adăpost. A pus mâna să tragă masa, iar eu ca să o ajut am dorit să iau paharele, pentru a nu se vărsa. Mi-a spus să le las la locul lor pentru ca are ea metoda ei specială. A tras masa după ea, fără să clintească absolut nimic.

Concluzionând, a fost o experiență foarte plăcută. Amplasamentul localului ne-a făcut să ne simțim ca în Occident, servire excelentă, curățenie, decență, bun gust, mâncare ok din ingrediente de calitate,  dar fără sclipiri.  Uimitor cât de mulți oameni au căutat să ia masa la acest local în timp ce noi eram acolo. Clasarea pe locul 3 a acestui restaurant spune multe despre restul, ajungem să considerăm top normalitatea. Precum "Dei Frati" ar trebui să fie majoritatea restaurantelor. Din păcate foarte, foarte puține sunt așa. Nota 9. Voi reveni cândva cu trenul la Brașov, ca să beau o sticlă întreaga de Castel Firmian la Dei Frati.

La final poze cu felurile de mâncare și cu prețurile, dar și cu baia și exteriorul localului.

Dei Frati

Baia de la Dei Frati

Tagliatelle Ragu - 28 lei

Penne Pesto - 29 lei

Pui cu branză de capră - 30 lei

Saltimbocca cu cartofi - 44 lei