Hurghada. Doua vizite si doua puncte de vedere

de ACO

Egiptul, in special statiunea-oras Hurghada este compus din doua parti distincte: comerciala si viata reala. Nimic nou.

Prima oara am vizitat tara in decembrie 2018. Am ales pe fuga varianta de calatore, all-inclussive, am platit o suma de bani. In mintea mea, ok, pentru o persoana care voia o saptamana de relaxare in combinatie cu ceva excursii. Mai precis, am decis cam pe 18 decembrie ca am nevoie de vacanta in Egipt. Tot in ziua aceea am trimis mail catre singura agentie de turism din orasul in care locuiesc si pe care o cunosteam deja, am primit oferte in aceeasi zi. In 19 decembrie am analizat ofertele, in 20 decembrie nu mai stiu ce am facut, dar vineri 21 decembrie m-am dus la banca, am scos bani din cont de la bancomat, am cumparat euro si m-am dus la agentie. Am rugat-o pe draga doamna de la agentie sa ma ajute sa aleg cel mai bun hotel fara sa depasesc 1200 de eur acel all-inclussive. Singura pretentie de la mine a fost sa am internet free acolo, ca planuiam sa merg cu laptopul, cu munca dupa mine, ca… just in case. Am fost asigurata ca la banii astia gasesc maxim doua hoteluri si internetul merge prost oricum. Am ales. Am platit. In 22 si 23 decembrie a fost weekend, apoi s-a facut luni si era ajun de Craciun, iar pe 27 decembrie am pornit emotionata la drum, cu masina, de acasa pana la Cluj de unde urma sa zbor pana in Hurghada.

In avion am luat loc la geam, cum prefer eu - zi, noapte, ma uit pe geam si scap de socializare inutila sau de deranj in caz de pasageri nelinistiti sau dusi mai des ca mine la toaleta. Dar langa mine s-a asezat o tinerica. Bine, si eu sunt tinerica, dar vecina era si mai si. Are aproape jumatate din anii mei.
Dupa putin am intrat in vorba, nu mai stiu care pe cine a apucat, dar ne-am imprietenit. Asta e o parte fascinanta cand calatoresc singura - ma imprienesc cu oamenii. Eu nu sunt sociabila de felul meu, multi ma considera rece, sunt expeditiva, foarte rationala considerata etc, in fine, cand plec la drum in vacante ma imprietenesc usor si cateodata prietenia dureaza.

In avion, la un moment dat, insotitorul, brunet si arata fain, ne-a impartit tuturor pasagerilor niste cartoane. Am intrebat eu (putini dintre pasageri din jurul meu stiau engleza) pentru ce sunt, ce trebuie sa facem. Ne-a explicat ca sunt de completat cu datele personale si ca sunt necesare sa primim viza de intrare in Egipt. Cum aveam geanta de lucru (ca oarescum am plecat in fuga in Egipt) am scos pixul, am completat. Am imprumutat pixul tuturor din jur.

Am ajuns apoi in Hurghada. Cum am coborat din avion, am comentat colegei de loc ca e fucking frig. Ma asteptam sa simt caldura fata de -3 cat erau in Romania. Era un pic mai bine, dar am fost bucuroasa ca am pastrat geaca de piele pe mine.

La intrare in cladirea aeroportului ne asteptau niste domni imbracati in costum si cu un semn al agentiei de turism pe care am fost instruiti sa o urmarim la sosire acolo. Am platit 28 eur sa primim viza. Puteam merge si la ghiseul oficial al autoritatilor, unde am fi platit 23 de eur sau 25 de dolari americani pentru aceeasi viza. Presupun ca 5 eur in plus erau comision pentru agentii de turism, care, sincer, nu inteleg ce serviciu suplimentar au facut turistilor. Cozile erau la fel de mari de mari si la ghiseul autoritatilor, si la ‘ghiseul’ agentiei de turism.

 De fapt, acesta este punctul prin care vreau sa fac diferenta intre Egipt turistic si Egipt.

Eu am nevoie sa merg cel putin inca o data in Egipt, sa spun drept. Am fost de doua ori si da, mai vreau, ca e o lume asa de faina acolo, dar sa va povestesc.

Bun. De la aeroport pana la viza si la iesire trebuia sa urmam instructiunile, sa ne uitam dupa un nume, cod, firma, whatever. Niste doamne care nu mai stiu daca vorbeau engleza sau romana, ne-au spus sa cautam autobuzele dupa numere. Eu aveam numarul 7. L-am gasit, soferul egiptean mi-a spus/explicat/aratat ca trebuie sa pun bagajul in cala, apoi mi-a facut semn sa urc in masina. Am urcat. A venit ghidul. L-am intrebat, sa ma asigur, ca sunt in autobusul bun, I-am aratat voucherul pentru hotel; ghidul era egiptean si mi-a raspuns in romana: da, plecam imediat. Am ramas impresionata ca mi s-a raspuns in limba natala a mea de la un domn care vizibil era natal in tara in care tocmai ajunsesesm.

Am pornit, in masina erau multi turisti. Masina s-a tot oprit, turistii au coborat. Am ramas ultima in atobus, pe langa sofer si ghid. M-am intrebat inca o data daca am facut alegerea buna sa merg singura in Egipt. Ghidul s-a uitat la mine, eu I-am zambit - ce era sa fac? Prima intrebare de la ghid a fost daca fumez. Am raspuns ca da. Si m-a intrebat daca ma deranjeaza daca isi aprinde o tigara. Nu. Nu ma deranjeaza. Si-a aprins tigara, s-a uitat la mine (si eu voiam sa imi aprind o tigara) si m-a intrebat cum de mi-s singura. Foarte stapana pe mine I-am raspuns ca asa e cel mai bine pentru mine. Mi-a cerut numarul de telefon sa putem comunica, I l-am dat, mi-a spus ca ma invita in cluburi in Hurghada, I-am multumit, am inghitit in sec, am ajuns la hotelul meu, mi-a spus ca maine la 9 vine la mine sa imi explice ce pot face eu in Egipt si ca daca vreau excursii I le pot plati. Inainte sa cobor din autobus mi-a spus ca trebuie sa dau ciubuc in hotel. Bine.

Am fost la receptie, am primit cheia de la camera, nu cred ca am lasat vreun ciubuc baiatului de la receptie desi s-a uitat in ochii mei profund si mi-a spus ca mi-a dat o camera foarte buna. Un alt baiat mi-a luat valiza si mi-a facut semn sa il urmez. Am alergat dupa el pe un hol luuuung, am presupus ca alergam spre camera mea, am alergat in special sa nu pierd din ochi valiza mea. Dupa ce parea 3 km de alergat pe un hol, baiatul (nah, majordomul sau cum se cheama) s-a oprit, a descuiat o usa.. I-am dat 2 eur si s-a uitat la mine si multumit si scarbit. Am incuiat usa si am deschis ochii.
Nu am mai fost sigura daca hotelul avea 4 stele sau 3 sau 2 sau una, brusc mi-am amintit ca eram in Egipt si poate standardul e altul, iara mi-au trecut franturi prin minte ca standardul ar trebui sa fie international, apoi mi-am asezat valiza. Camera curatica, ok. Baia? Ca si cum ceva instalatori au facut reparatii si au uitat sa curete dupa ei or so. Trei paturi in camera. Bun asa. Pot alege in fiecare seara alt pat din doua, ca pe unul sigur imi pun valiza, hainele si alte cele in lipsa de alt spatiu. Geam? Da, cu terasa la 10 metri de mare. A fost momentul sa spun ca da, asa da. Apoi stres ca nu reuseam sa inchid inapoi geamul/usa. Bun. Merg sa iau o bere. All-inclussive. Imi iau telefonul si geanta la bar. Cer o bere. Heineken e ok? Ma intreaba barmanul. Oh, perfect! Imi da o Heineken la doza. 3 euro imi cere. Pai parca eram la all-inclussive. Zice ca e tarziu si dupa nu mai stiu care ora (23, 24) trebuie platit. Bine si asa. I-am dat 5 euro. Mi-am luat doza de bere pe terasa. Avea gust amar si eram obosita. M-am dus in camera, am ales patul, am adormit. Imediat m-am trezit intr-un zumzet infernal de tantari care m-au cam chinuit..

Dimineata mi-am pus rochita pe mine si m-am dus la micul dejun. M-a intampinat Mohamed. A ramas singurul baiat care mi-a placut din cei aprox 10 oameni din hotel, mi-a adus un fel de cafea.
Nici lui Mohamed nu I-am lasat ciubuc. Am mai gasit niste fructe. In rest nu prea mi-era foame.

M-am intalnit din nou cu ghidul, mi-am cumparat trei excursii. Domnul, care vorbeste perfect romaneste (si, din fericire, din pacate, chiar mai corect decat multi dintre romani) mi-a mai explicat ce si cum si cred ca de vreo 5 ori mi-a subliniat ca e bine sa dau bacsis la toti in hotel si soferilor cu care merg in excursii ca toti au salarii extrem de mici si traiesc din bacsisul turistilor. Hm, asta cu bacsisul nu ma incanta, nu sunt obisnuita. Si nu pentru ca as fi zgarcita. In fine, ghidul trebuia sa imi dea rest si nu am primit banii. Intelesesem apropourile…

M-am dus pe plaja hotelului apoi. Am stat si m-am relaxat la soarele racoros. M-am invelit in proposop dupa o vreme. In apa nu am intrat. Niste baieti, numai, au indraznit si dupa cum tipau ori se incalzisera dinainte cu ceva alcool ori asa de rece era apa.

A venit momentul pranzului cand am realizat ca as bea o bere si mi-am propus sa verific si meniul de la cantina exclusivista a hotelului cu serviciu all-inclussive. M-am pus pe terasa barului. Am stat, am asteptat, nu se intampla nimic, m-am gandit ca daca vreau o bere ar fi bine sa o obtin cu forte proprii. M-am deplasat la pult, am cerut one beer. Am primit un pahar de 100 ml. Am zambit barmanului thank you, but please, I would like a large beer. Numai asa pahare au pentru bauturi. Really? Si am ras. Baiatul nu a ras. M-am enervat. OK, da-mi atunci inca un pahar. M-am dus cu paharelele la masa si am terminat cele doua beri inainte sa fumez o tigara intreaga. Fascinating all-inclussive in this fucking place. Deja si mai enervata am zis sa vad ce mancaruri au. Nu mananc alta carne in afara de peste. Aveau peste. Mi-am pus in farfurie. Si ceva legume. In rest nu aveau mare lucru. M-am asezat la masa, am studiat pestele. Parea pangasius. Mi-am zis ca tot peste e. Am mai mancat pangasius, e ok. Am gustat tacticoasa. In gura am simtit ca un fel de bomba explodata brusc, ceva cu gust de voma. No way! Nu era posibil asa ceva. Am luat un servetel si la fel de tacticoasa am scuipat ce aveam in gura. Am invartit putin furculita in farfurie, am luat o bucatica de ceva leguma sa treaca gustul. Mai rau am facut. Mi-am facut rapid o scanare a poftei de mancare si am concluzionat ca de fapt nu imi era asa foame. Dar parca un pic mi-era. Am zis ca sigur sigur ma pot salva iarasi niste fructe. Am cerut apoi si un strop de bere. Am reusit sa fumez o tigara intreaga band stropul. Asta numai si numai pentru ca am facut sedinta in capul meu: cine dracu m-a pus sa vin aici, de ce dracu am platit o caruta de bani pentru nimic; asta nu ramane asa, ma duc acum, caut internet si fac reclamatie la agentia de turism; ma duc si scriu cel mai aprig si convingator review la hotelul asta si serviciul si servirea si dumnezo sa-I bata; unde dracu’ mananc io, aici mor de foame. Brusc mi-am amintit ca am batoane de ciocolata in camera, cumparate de la Lidl si am fugit sa mananc.

Cu burta plina, m-am dus la receptie sa caut internet. Mi-era un pic mai bine si m-am gandit sa caut pe Google despre Egypt. Despre experiente ale altor turisti. M-am felicitat ca am ales momentul, intr-un final, sa caut informatii despre tara in care tocmai ajunsesem si despre care, in afara de existenta capitalei Cairo si a minunatelor piramide (cat de minunate ar putea fi si ele?) nu ma interesasem, cum probabil orice om cu mintea in cap ar face. Inainte. Mda, sunt mai mult expeditiva decat rationala. De fapt rationala sunt numai la job.

In cele din urma am remarcat intr-o zi din cele 7 un magazin langa fabulosul all-inclussive resort. Ce mai stiam e ca totul in tara aceasta se negociaza. Dar cum terminasem dulciurile de acasa (e bine ca am oaresce spirit de conservare) si cum in restaurantul hotelului nu am mai pasit decat pentru fructe si ceva legume si dimineata pentru 2-3 ore fierte pe care da, am reusit sa le mananc, am plecat la shop. Nimic pe raft nu avea pret. OK… am luat o tableta de ciocolata, un pachetel de arahide si un pachetel de fistic. Am intrebat la casa cat costa. 7 euro. Nu, nu am scapat din mana nici un produs, nici portofelul, nici rucsacul, chiar eu m-am mentinut pe picioare fara sa ma clatin, dar in creier a aparut un nor urias si negru. Am dat omului 7 euro. Asa zambet subtil de satisfacator nu am mai vazut niciodata in viata mea de la vreun om ca de la vanzatorul acela. Iesind din magazin am injurat in sec, cred ca cu voce tare, dar in romana. Tocmai am platit 40 de lei pentru ce costa maxim 15. Cu o seara inainte imi cumparasem o esarfa pe care mi se ceruse 20 euro si am scos-o la 8 euro, suportand si 10 minute de vaicareala de la acel vanzator cum ca el are salariu 150 de dolari pe luna si de ce nu ii dau macar 10 euro pe esarfa.

Am declarat creierului ca eu in tara asta nu mai calc. La cateva minute am intanit un om special.

Si astfel, in februarie mi-am cumparat bilet de avion, in 24 aprilie eram iar in Cluj, m-am imbarcat in avionul catre Hurghada. De data aceasta stiam ca voi vedea partea adevarata a Egiptului. Ceea ce am reusit. Si trebuie sa ma credeti ca este o tara uimitoare, frumoasa, oamenii sunt dragi. Turistic si pentru neinitiati totul e o mare teapa. Dar viata adevarata m-a fascinat.

Mi-am propus de data aceasta sa merg pe o plaja locala. In fiecare dimineata am platit, nicely, biletul de intrare - 50 lire egiptene (20 de lire inseamna un euro). In fiecare dimineata am intrat in magazinele locale sa imi cumpar apa si rontaieli pentru plaja. Apa de 1,5 litri costa 10 lire. Pachetelul de arahide cam 20 de lire. Preturile tot nu erau afisate. Dar cand era de facut plata, erau standard toate. Pentru ca am reusit sa locuiesc si sa umblu intr-un spatiu local absolut local, adevarat. Si vanzatorii erau de bun simt. Si am incercat trei magazine. Desigur ca toti vanzatorii au vazut ca nu eram localnica, dar presupuneau ca traiesc acolo si m-au tratat cum ne trateaza cel mai politicos vanzator din tara noastra!

Plaja in sine, pentru localnici, more or less, a fost gazda buna pentru mine. Parca era toata a mea. Frumos aranjata. Sezlonguri cu umbrele din lemn la 5 metri de apa, de fenomal de curata si albastra a Marii Rosii. Sezlonguri cu umbrele albastre inclusiv la un pas de mare, chiar in prima zi voiam sa ma pun pe unul din acele sezlonguri si baiatul care manageruia plaja asta mi-a atras atentia ca mai bine stau la 5 metri ca la un pas ma pot supara valurile care vin peste mine.

Pe plaja asta veneau si ceva localnici, veneau si ceva turisti straini. Eram cam aceiasi in fiecare zi. Plaja avea un ponton si pe acel ponton era amenajat un bar. In prima zi m-am dus sa vad cum e. Eram singura clienta. M-am pus la o masa, a venit un domn in tricou si pantaloni scurti, care arata cam de 55 de ani, cu ten alb, sigur nu era egiptean, am cerut o bere (da, da, da, imi place berea) si m-a intrebat daca locala Stella e ok (o stiam deja, ca aveam in frigider acasa cateva special pentru mine), am spus perfect. Mi-a adus o Stella la sticla de juma de litru,rece, adica exact ce astepti cand vrei o bere. La o bere normala bag si trei tigari. Am fumat-o pe prima, a venit domnul sa imi schimbe scrumiera. Eram singura clienta, dar no matter what, atentia asta chiar ma face sa ma simt bine si sa dau bacsis pentru multumire si nu pentru ca regula si alte dracii pe care nu inteleg sa le inteleg. Berea aceea a costat 30 de lire. I-am lasat omului toti banii, 40 de lire, ca doua bancnote aveam.
A doua zi m-am dus iar la portia mea de o bere rece pe plaja. Nu a venit la mine sa ma intrebe, m-a intrebat de la bar, Stella?, yes. Si uite asa, a new friend. Domnul este rus, a lucrat in politie in Moscova, s-a pensionat de ceva ani, a ales sa se mute cu nevasta cu tot in Hurghada, statul tarii lui ii vireaza pensia, el cu banii astia traieste ca in paradis in Egypt. E unul dintre happiest oameni pe care i-am intalnit. 

Apoi a venit duminica de Paste. Cu acest prilej vreau sa imi afisez ignoranta: nu stiam inainte sa merg in Egypt ca exista o comunitate zdravana de crestini in tara asta. Eu aveam impresia ca toti sunt musulmani. NU, NU, sunt foarte multi crestini. 20% din populatie, daca nu ma insel. In rest, sunt, da, musulmani, si mai sunt beduinii care au viata si eventuala lor religie. Dar beduinii adevarati traiesc in comunitati in desert, nu cred ca statul ii poate contoriza exact. Ca un tip, asa, turistii sunt dusi in sate de beduini. Am fost si eu, dar va povestesc alta data. Beduinii adevarati nu sunt stiuti, tot ce inseamna sat beduin pe care noi, ignorantii, il vedem, e o facatura cu acelasi scop turistic. Oricat de convingatoare ar fi agentiile (mare parte sunt facute din oameni pusi sa produca bani fara sa aiba habar cum si de ce) ori ghizii locali si ‘satenii’, satele pe care le vedem sunt artificiale.

Duminica seara am fost tratata regeste. Trei feluri de peste la cina.

Un prieten autentic egiptean mi-a atras atentia ca daca luni merg iar la plaja sa ma astept sa fie aglomerata. Pentru ca crestinii sarbatoresc lunea pastelui si musulmanii sarbatoresc prima zi de primavara (desi la ei e cam vara tot timpul). Acel prieten mi-a spus ca s-ar putea sa fiu inconjurata de o gramada de fetite care vor dori sa faca poze cu mine, ca lor li se pare ca mi-s speciala, ca nu arat ca ele. Aproape ca i-am suflat in nas - da, eu, speciala, du-te frate d-aci. Come on.

A venit luni dimineata. Mi-am facut tabieturile matinale si am plecat la plaja. La intrare baiatul cu taxarea mi-a zambit, azi plaja e plina. I-am zambit si eu lui, nu cred, un loc oi gasi eu, nu? Da, sigur, si mi-a incasat cele 50 de lire. Dupa cativa pasi m-am ingrozit. Da, plaja era plina, plina, aglomerata. Locul meu de pana atunci era nu ocupat, erau cam 5 oameni pe sezlongul acela. Ok, m-am dus inainte, totul ocupat. L-am vazut pe baiatul care se ocupa de plaja. M-am dus relaxata si zambind la el. Hello again, de data asta chiar nu stiu unde sa ma asez, ce zici, gasim un loc pentru mine? S-a uitat incurcat initial la mine, nu a zambit si mi-a zis ca da. M-a luat din semne dupa el, mi-a zis sa stau aici: era un sezlong liber langa un sezlong ocupat de un barbat si de vreo trei gagici, si inca unul ocupat cu multe bagaje. Au vorbit pe limba lor ceva, stapanii sezlongurilor erau crestini. Domnul ce statea linistit pe sezlong mi-a zambit, yes, of course, sit here with us, we are all a big family here. Eu eram in vacanta, toata un zambet si l-am intrebat pe domnul daca putem face schimb, sa stau eu la umbra ca eram deja prajita de la soare. Daaaa, si a venit toata familia sa mute bagajele de la umbra la soare, sa ma pot eu aseza pe sezlongul de la umbra. Nu imi venea sa cred. M-am trezit cu vreo 15 egipteni in jurul meu, toti ma tratau ca pe o regina din priviri si din gesturi. Domnul initial statut pe sezlong era acum in picioare, mi-a prezentat toata familia, erau multe fete dragute si numai vreo doua din ele stiau engleza, am vorbit, am ras, m-au strans in brate. A fost una dintre cele mai umane si puternice experiente pe care le-am avut. Eram prieteni. Mi-au intins un bol cu ceva cereale fierte si sarate (aratau putin ca boabele de porumb, putin ca boabele de naut, dar nu stiu ce am mancat), au desfacut o sticla de alcol si una de sprite, mi-au dat un pahar de cocktail, mi-au oferit inca unul, mi-au oferit din mancarea lor traditionala, am gustat un pic din peste si nu mi-a placut, dar am avut puterea sa inghit pentru ce era din drag. M-am dus la bar si am cumparat Stele si sucuri reci pentru ei. Am facut sesiune de poze si poze. Ne-am dat unii altora numere de telefon si ne-am imprietenit pe facebook.

Cam atat. Mai am de povestit despre excursii.