Două zile la Sud de Dunăre

Am dezvoltat o fascinație pentru Municipiul Oltenița. Merg acolo de cel puțin 12 ori pe an. Lumea mă consideră nebun. "Ce ai de văzut acolo? E un oraș trist.". Pentru mine e o încântare. Mă simt liber când merg la Oltenița. Drumul până acolo, panorama Dunării din portul murdar, o plimbare pe străzile sordide din oraș, o prăjitură ieftină la unica cofetărie, blocurile muncitorești, rămășițele șantierului naval, sărăcia prezentă la tot pasul, ruina gării, cumpărături la Lidl, unul dintre puținele simboluri capitaliste din această lume aflată la 60 km de București, dar totuși atât de îndepărtată. În Oltenița mă cuprinde melancolia, îmi amintesc cum era mai demult. 

Câteodată mergem la Argeș. Chinuim mașina prin hârtoape groaznice, dar merită. Ajungem într-o deplină sălbăticie și vedem gura de vărsare a Argeșului în Dunăre. Peste fluviu este orașul Turtukaia din Bulgaria. Ne sare în ochi cimitirul din Turtukaia. De ce a murit tovarășul Nicolae Ceaușescu? Dacă mai trăia ar fi făcut un pod până la Turtukaia. Oltenița ar fi fost punct vamal, iar viața aici nu ar fi murit. Cum ar fi să fim în cimitirul din Turtukaia și să privim spre Oltenița? Ne întrebăm mereu asta. 

11 mai 2019. Ne trezim dimineața devreme. "Haideți copii! Am o surpriză pentru voi. Plecăm în străinătate". Sunt încântați, mă întreabă dacă mergem în Grecia. Încă nu, dar pe aproape. Zburăm de fericire până la Giurgiu, stăm 45 de minute în vamă și suntem în Bulgaria. Facem strânga urmând indicatorul de Silistra. În 50 de minute suntem la Turtukaia. Oltenița pare o metropolă pe lângă acest oraș bulgăresc, dar cu atât mai mult ne place. Oprim în fața cimitirului. Un localnic iese la poartă și ne vorbește într-o română aproape perfectă: "Ați venit în Bulgaria să vedeți România?". Dă mâna cu copiii. Ne spune pe ce alee din cimitir să o apucăm. Totul pare ca într-un vis. Vedem Oltenița din cimitirul orașului Turtukaia. Suntem ca într-un joc al oglinzilor. 

Nevasta vrea să o duc și lângă turnul televiziunii. Mergem și într-acolo, ca și cum ar fi fost un obiectiv din top 10 tripadvisor all time. Pe noi ne încântă simplitatea și banalitatea. Ne pare bine că suntem unicii turiști ai unui oraș uitat de lume. 

Mașina alunecă mai departe pe șoselele bulgărești, urmând firul Dunării. Silistra și o plimbare prin parcul cu flori multicolore. Apoi prin piața orașului, unde găsești aceleași haine chinezești ca la noi, papuci din cauciuc, tot felul de nimicuri, legume și fructe. Oraș de provincie, cu nimic diferit față de orașele noastre din zonele sărace. 

Ne cazăm la Kavarna, oraș la Marea Neagră, unde anual se ține un important concert de rock. Blocurile de aici au picturi pe laterale cu tot felul de interpreți celebri. De la balconul nostru se vede Billy Idol. Blocuri posace din perioada comunistă. 

Lăsăm bagajele în cameră și pornim către Balcic, pentru o plimbare pe faleză, o privire asupra castelului Reginei Maria și, desigur, masa de seară. În Bulgaria se mănâncă bine, ei nu sunt hoți ca noi, la ei totul e natural, oamenii sunt de omenie. Nimerim la excepția de la regulă. Nu poate fi totul perfect. O ceafă de porc absolut banală, o pizza congelata extrem de sărată (mizerabilă!), cartofi la pungă, spaghete obosite. Totul la suprapreț, echivalentul a vreo 200 de lei. Să vă fut în gură de bulgari nesimțiți! Ca niciodată, plec cu un imens gust amar dintr-un restaurant bulgăresc. Mergem prin noapte înapoi la Kavarna cu gând să intrăm în supermarket, pentru a ne cumpăra apă plată. E 21:27, iar la 21:30 magazinul se închide. Ușile cu fotocelulă nu se mai deschid. La case este o coadă de 20 de persoane. Casieră ne face semn să plecăm. Pișa-m-aș pe ea de Bulgarie! Un tânăr de 17-18 ani încearcă să ne spună ceva. Îl intreb de engleză, dar ne spune neinteligibil că engleza lui e foarte proastă. Din păcate nu prea a învățat carte. Probabil este elev la un grup școlar industrial. Sunt mulți ca el și pe la noi prin țară. Plecăm cu coada între picioare. Ajungem la un market mai mic, gen "La doi pași". Nu ne așteptăm de la vânzătoare să vorbească engleza, dar măcar ne zâmbește. Găsim apă, îmi iau și niște dulciuri pentru a șterge gustul sărat de pizza, dar nu se poate plăti cu cardul. Bine că avem câteva leva. 

Eu sunt o persoană de moral, iar astfel de întâmplări mă duc către deprimare. Însă nu mă ține mult. Bulgaria are multe aspecte pozitive, iar micul dejun foarte bun de la hotel șterge chestile neplăcute. Iar apoi mergem la Capul Caliacra și la ferma de scoici de la Dalboca și totul ni se pare minunat si ne spunem că ce tari sunt bulgarii, că au ajuns peste noi, că e țara noastră de vis. Și câte și mai câte. A doua zi este deschis și magazinul cel mare și îmi iau un cabernet de la frații Minkov (16 leva) și 5 cuti de ceai "Dobre utro" care înseamnă "Bună dimineața", un ceai cu cimbru și alte plante. Foarte, foarte bun. 

După prânz ajungem înapoi în România, trecând granița pe la Vama Veche. Iar în Vamă mă întind două ore direct pe nisip și zac într-o plăcută nesimțire, în timp ce copiii se aruncă în apa cu o temperatură de 10 grade, crezându-se în Grecia, in plin sezon estival. 

Frumos week-endul, iar pentru a păstra tenta de melancolie ce ne-a cuprins, nu ne întoarcem acasă pe autostradă, ci pe drumul nostru, pe la Independența și Alimanu, iar apoi pe vechiul drum de mare. Frumos!

Imagine luată din Oltenița pe 3 septembrie 2016. Turtukaia. In partea stângă se observă cimitirul.

Oltenița văzută din cimitirul orașului Turtukaia.

Marea Neagră la Capul Caliacra

Bloc in orașul Kavarna. Billy Idol.