Radu Pavel Gheo - Un drum cu ceapă

Să presupunem că suntem fani Queen și ne aflăm în 1989, la lansarea albumului The Miracle. Mergem la un magazin de muzică și abia așteptăm să cumpărăm discul nou apărut (cititorii mai vârstnici ai blogului ne pot spune dacă s-a găsit acest disk la magazinul "Muzica" din București). Ne întoarcem victorioși acasă și cu nerăbdare dăm play. Prima piesă de pe disk este "Crazy Little Thing Called Love", urmează "Another One Bites the Dust" și tot așa, piese cunoscute, care au fost incluse pe un album de mai demult. Doar ordinea diferă. Păi ce au dorit să facă Queen? De fapt ei nu sunt vinovați cu nimic, albumul The Miracle a fost cu totul nou. Însă Radu Pavel Gheo, în colecția "Un drum cu ceapă" a inclus mai mult de trei sferturi povești care mai apăruseră deja în volumul "Numele mierlei". N-am fost atent, m-am păcălit. Am dat banii pe ceva ce deja aveam și despre care am mai scris pe blog aici. Nici nu știu dacă e un lucru pozitiv ori negativ, dar nu-mi mai aminteam mare lucru din povești, doar frânturi, așa ca prin ceață. Cum am mai spus, momente și schițe de undeva din anii '90, nu mai sunt de actualitate în zilele noastre. În prezent ar fi mers povești despre corporatiști, despre distracția de week-end din cluburile aflate în Mamaia, despre pokemoni și pițipoance, ceva în care să simți vibrația anilor '10-'20. Cele câteva povești noi sunt interesante, încadrându-se în sfera absurdului, ultima poveste fiind plasată într-un viitor distopic în care apele au cuprins cu totul Balcanii, iar un copil îl așteaptă pe Moș Crăciun. Nu este o carte rea, poveștile sunt plăcute, dar nu au ceva ieșit din comun, ceva care să te încânte cu adevărat. Nu sunt nici la o zecime din valoarea celor două mari romane scrise de Pavel Gheo, "Noapte bună, copii!" și "Disco Titanic".