Radu Pavel Gheo - Numele mierlei

Cartea este interesantă şi până să o deschizi, ţinând cont că pe ultima copertă în locul obişnuitelor critici de la The New York Times şi Kirkus Reviews (care oricum nu cred că au auzit de Gheo al nostru) avem păreri culese de pe forumul Softpedia, siteul FC Steaua şi un site numit garsoniera lui Măruţă, aşadar păreri ale oamenilor simpli despre autor. Nu am verificat dacă aceste păreri există, ori sunt doar o glumă, dar mi s-a părut inedit. Avem în faţă o carte de povestiri, cincizeci la număr, despre viaţa cotidiană din România anilor 2000 şi nu numai. Plin de umor dar şi sarcasm, Radu Pavel Gheo face o frescă (scuzaţi acest clişeu împrumutat din ciclul gimnazial) a societăţii noastre, una destul de bolnavă. În mare parte cartea mi s-a părut minunată şi de citit pe nerăsuflate, având totuşi un minus prin faptul că unele pasaje par expirate raportat la zilele noastre, la fel cum mi s-au părut şi povestirile lui Gheo din volumul dedicat vieţii în USA. E foarte important pentru un scriitor să treacă testul timpului, adică proza lui să fie la modă oricând. Citind unele poveşti sau pasaje aveam senzaţia că mă uit la momente umoristice cu Divertis despre guvernul Nicolae Văcăroiu. La plusuri trebuie să precizăm fraza ireproşabil de coerentă, marele talent scriitoricesc şi umorul fin. Totuşi cartea asta nu se compară cu romanul "Noapte bună, copii!" (preferatul meu din toată literatura româneasă) dar nici nu are cum, până la urmă fiind o culegere de poveşti care puteau apărea foarte bine şi pe un blog, ori prin ziare.

Numele mierlei, povestea care dă titlul culegerii, este despre un om care vine la Poliţie pentru schimbarea buletinului. Strada pe care locuieşte şi-a schimbat numele, preluând chiar numele părintelui său, erou al Revoluţiei din '89. Vor apărea multe încurcături la secţia de Poliţie. Povestea mea preferată se numeşte Trucaje şi va fi reluată în romanul "Noapte bună, copii!". Ne aflăm într-un sat prin preajma graniţei cu Yugoslavia, unde câţiva puştani, un tânăr ce tocmai a terminat armata şi bunicul acestuia, stau noaptea şi urmăresc filme porno la televiziunea sârbă. De neuitat şi povestea Integrare la Găureşti, unde un comisar european soseşte tocmai din Danemarca pentru a vedea cum se integrează în UE un sat românesc. Să încheiem cu un citat din această povestioară:
"Doamna Gerhard întrebă:
- Cu danezeii aţi avut vreodată vreun fel de raporturi?
Sătenii se uită nedumeriţi unii la alţii. Într-un târziu primarul zise:
- Nu, danezi n-a venit pe la noi.
Sfrijitul întrebă în şoaptă:
- Ăştia nu e ceva câini?
- Taci, mă, că eşti prost! îl înghionti Fănel. Doamna comisar e daneză."