luni, 16 noiembrie 2020

Guzel Iahina - Copiii de pe Volga


 
Țara autorului : Rusia

Titlul original : Дети мои
 
Anul publicării : 2018

Ediția în limba română : Humanitas Fiction, Raftul Denisei

Număr de pagini : 444

Nota Nopți și Zile Blog : 10
 
 Rușii sunt inegalabili la literatură (și nu numai). Cei mai tari! Fie că sunt kirghizi, cazaci, născuți la Moscova ori Leningrad, sub puterea țarului sau în URSS, ori chiar tătari din Tatarstanul Sovietic, cum este cazul acestei autoare. Primul ei roman, "Zuleiha deschide ochii" mi-a plăcut enorm, al doilea roman, "Copiii de pe Volga", mi-a plăcut și mai mult. Într-un mod de o rară sensibilitate artistică, autoarea scoate la lumină un subiect despre care nu aveam niciun pic habar. Germanii de pe Volga. Foarte interesantă istoria lor, superbă povestea lui Guzel. Literatură pentru suflet. Mai citești câteva pagini, mai bei un pahar de tărie, mai verși o lacrimă, mai afli o noutate despre trecut, te bucuri sincer în sufletul tău. Realism magic rusesc. Cu adevărat magic!


Îl avem ca personaj principal pe Bach (fără legătură cu Sebastian). Se apropie de 40 de ani, e profesor la școala din sat. Singuratic, cât se poate de timid, super cult. Undeva pe la anii 1910. Primește o vizită neașteptată, i se propune să fie pedagog pentru fata unui neamț bogat de dincolo de Volga. Traversează fluviul cu barca unui luntraș ciudat, pentru a nimeri într-o lume marqueziană și murakamiană deopotrivă. Eleva nu i se arată, este nevoit să țină orele cu un paravan între el și cea pe care o învață. Se îndrăgostește de ea. Lucrurile evoluează uimitor, vine comunismul, cartea este tot mai frumoasă cu fiecare pagină. O adevărată pledoarie pentru literatură, extraordinar roman. Scriitoare de Nobel în viitor, dacă există corectitudine pe lume.

2 comentarii:

  1. Daca exista corectitudine in lume.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maine, poimâine 2021. 120 de pagini de cum se mișcă frunză-n vânt nu erau necesare."Exportarea revoluției" poate fi un rezumat rapid... deh întotdeauna "soția" lasă de dorit.
    Până aici ficțiunea lasă de dorit, poate "fiica" recuperează, dacă nu căutam în analele istoriei ceea ce ne preocupă.
    Deja a venit moșul, asa ca hai noroc! Pe mâine Guzel.

    RăspundețiȘtergere