luni, 28 martie 2022

La cinematograf

Sunt un iubitor al filmelor și de câte ori am ocazia merg la cinema. Prefer să o fac singur pentru a mă bucura în liniște de proiecție, în special la ore și în zile puțin accesibile publicului larg. Sigur, am făcut și unele excepții. Am fost de câteva ori cu soția la film, alteori alături de copii, de vreo șase ori cu prietenul meu Ionescu de pe internet, cu ceva prieteni din tinerețe și o dată, în clasa a XII a, cu o colegă de la liceu. Dar de cele mai multe ori am fost singur și am gustat din plin mari producții cinematografice precum Fight Club, American Beauty, 21 Grams, Gladiator, LOTR etc. În copilărie mergeam la cinematografe de cartier precum Gloria, Popular, Aurora, iar în anii '90 a apărut Glendale Studio care propunea sistem audio surround, o chestie inovatoare. Iar apoi a apărut Hollywood Multiplex, primul cinematograf din Mall, ceva pur și simplu uimitor pentru noi. 


Iubesc mult mâncarea și aș mânca oricât și orice, oricând. Dar mi se pare o prostie să mănânci floricele (pop corn) în timpul filmului la cinema. Un obicei american tâmpit, în care lumea se îmbuibă cu porumb vândut la un preț mai mare decât cel al peliculei pentru care au venit. Stau toți și molfăie, foșnesc, își îndeasă cu două mâini pop corn în gură, după care sting cu sucuri pe bază de cola. De ce trebuie să ne aliniem la obiceiul ăsta tâmpesc? De ce e musai să mâncăm floricele și să bem cola în timpul filmului? De ce nu se mănâncă fasole bătută sau icre de știucă la cinema? De ce nu se bea țuică bătrână? 


Fiul meu cel mic iubește și el cinematograful, așa că într-o vineri după-amiază am fost împreună la Mall să vedem filmul de animație Turning Red. M-am bucurat când l-am întrebat dacă vrea floricele și a răspuns negativ, fără a-l influența eu. Am ajuns în sală cu 10 minute înainte de începerea proiecției și am așteptat cuminți. S-au stins luminile pe jumătate și am urmărit trailere ale unor pelicule viitoare, apoi s-au stins luminile de tot și a început filmul nostru.


Sala umplută cam la 5% din capacitate. La 30 de secunde după începerea filmului apar în sală două mame cu copiii de mână, puradei pe la 4-5 ani. Au aprins lanternele de la telefon ca să nu se împiedice. Cu mâinile sau alte extremități libere cărau 3-4 pungi de floricele și tot atâtea pahare cu băutură. Sunt super nesimțite persoanele astea, care nu sunt la timp în sală. Veniți în morții voștri la ora la care trebuie, nu-i deranjați pe alții. S-au așezat fix în fața noastră și au stat ceva vreme în picioare, copiii mârâiau, se certau pe floricele. Femeile (genul de casnice îmbrăcate la trening al căror singur job e statul pe lângă plozi) au început să țipe la copii. Eu și fiul meu cel mic ne-am mutat în jumătatea liniștită a cinematografului. După 5 minute unul dintre copii a țipat că vrea să facă pipi. A ieșit mă-sa cu el, iar când s-au întors a dorit să facă celălalt pipi. Cam pe la minutul 30 au plecat definitiv, ambele mame și ambii copii. M-am bucurat sincer. Știu că par un moș ursuz și nervos, dar nu vin la cinema să mă deranjeze toți needucații. Nu plătesc bani să aud copii prea mici pentru mersul la cinema. 


Filmul a fost deosebit de agreabil. Ne-a plăcut unanim și mie și fiului meu cel mic. El i-a dat 10, iar eu i-am dat 8. Este despre o fetiță de 13 ani care atunci când nu-și controlează emoțiile se transformă într-un panda roșu. Aflăm de pe wikipedia că "Panda roșu este o rudă de dimensiunea unei pisici a ratonilor și a dihorilor.", deci nu are treabă cu urșii. 


La ieșirea din sală am trecut pe lângă locul unde au stat spectatorii turbulenți. Pe jos era un covor de floricele și de asemenea un pahar din care cursese pe tot palierul suc lipicios. Asemenea persoane ar trebui amendate și puse să facă curat în tot cinematograful. 


Una peste alta a fost o experiență plăcută. Ne-am bucurat de film, fără să mâncăm floricele. Suntem genul de spectatori care se afundă în scaun și urmăresc marele ecran cu deosebită emoție și chiar cu lacrimi în ochi dacă filmul o cere (nu a fost cazul acum). A fost primă peliculă post pandemie la care am asistat. Nu mai fusesem la cinematograf de la uluitorul "Parasite". 

8 comentarii:

  1. Si mie tot singura îmi place sa merg la film. Ba chiar s-a mai întâmplat sa merg la cinema cu prieteni.. Ei la ceva film cu super eroi și eu la ceva film franțuzesc in sala de lângă :)) În alta ordine de idei, la cinemateca din Barcelona unde mai merg eu (pt ca 1. pun filme pe care altfel nu le-aș putea vedea, spre exemplu românești mai noi 2. e lângă casa și 3. e ff ieftin), e interzis sa mănânci și sa bei. Îți iei o sticla de apa de acasă dacă vrei, dar nu ai de cumpărat acolo. Știi ce bine e? După mine ar trebui generalizata treaba.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am primit apostrofări pentru că n-am înșirat niște inepții în secțiunea de comentarii. Așa că ...
    Am fost destul de rar la cinematograf de-a lungul anilor. Când eram tânar eram prea sărac pentru a arunca banii pe bilet la cinema, apoi venit valul de filme trase de pe net iar în prezent avem Netflix, HBO, etc ... Prima amintire pe care o am legată de un cinematograf cred că este de dinainte de 1989 când bunica mea m-a dus la cinema Gloria sa vedem un film cu un câine robot (am căutat acum pe net și cred că era vorba despre C.H.O.M.P.S.). Mi-a rămas în minte filmul ăsta pentru că înaintea difuzării lui a fost o proiecție legată de nașterea copiilor (pe vremea aia nu erau difuzate trailere sau reclame ci un fel de filme educaționale) iar respectivul filmuleț prezenta foarte în amănunt cum iese copilul din femeie, urmat de cordonul ombilical etc. etc. Pentru vârsta de 7 sau 8 ani pe care o aveam atunci a fost extrem de șocant și scârbos.
    Următoare amintire legată de cinema este de după 1989 când tot la cinema Gloria și tot cu bunica (de data asta la rugămințile mele intense) am văzut Terminator 2, film care la acea vârstă mi s-a părut extraordinar iar pe bunică-mea a plictisit-o îngrozitor.
    Cel mai frumos moment legat de cinema s-a petrecut câțiva ani după Terminator, când împreună cu bunul meu prieten Roșcatu, am fost la Cinema Patria să vedem Trainspotting. Încă este filmul meu preferat din toate timpurile.
    Menționez că în puținele dăți când am fost la cinema n-am consumat nici floricele nici suc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine, nu cred că ai consumat suc și floricele vreodată nici în afara cinematografului. Aporpos de cinema și bunici, undeva prin 1990 l-am convins pe bunicul să mergem la cinema să vedem filmul polonez "Ce le place tigrilor". Auzisem de la alți copii că e cu femei dezbrăcate. I-am spus bunicului că e ceva film cu animale. Filmul a fost peste așteptări, au fost 5-6 secvențe în care am văzut și țâțe și păsărici. După film m-am arătat supărat în fața bunicului, că nu a fost filmul cu animale, ca să nu dau de bănuit. Și el s-a arătat supărat, dar cred că și lui i-a plăcut.

      R. Ionescu? Dumneata nu răspunzi?

      Ștergere
    2. Să nu exagerăm. În copilărie am băut și sucuri, am mâncat și dulciuri, floricele, etc. Nu sunt chiar venit de pe Marte...
      Apropo de filme poloneze mi-am adus acum aminte că am fost cu ai mei la cinema, tot înainte de 1989, să vedem Pădurea de mesteceni. A fost atât de plictisitor! Aș fi curios să revăd acel film acum să văd ce impresie aș avea ca adult... Tot ce mai țin minte e că personajul principal scuipa sânge ... avea o boală de plămâni... și mulți mesteceni...

      Ștergere
    3. Apropos de cinematografia poloneză, puțini știu că acest blog își trage numele de la un excepțional film polonez difuzat de TVR în anii 90. Mi-a plăcut enorm și am zis că titlul filmului (făcut după un roman) se potrivește cu ce aveam să scriu pe blog.

      https://www.imdb.com/title/tt0073460/?ref_=fn_al_nm_7a

      Ștergere
    4. la ce sa raspund? amintiri dela cinematografe?

      Ștergere
    5. Nu neapărat. Așa în general, să știu că citești blogul.

      Ștergere
    6. o amintire random, de prin 93~94: trec magheru prin loc nepermis (acu nu mai poți face asta decât pe la 3 noaptea) ca să ajung la patria, să văd natural born killers. îmi cade ceasul de la mână, îl recuperez și continui traversarea. nu s-a stricat. era un vacheron costel mai ieftin, ca pentru studenți. în film a jucat woody.

      Ștergere