Vineri seara, la un cunoscut hypermarket, ajuns la linia caselor fredonam piesa Nothing Compares 2 U (varianta Prince, nu Sinead O'Connor, să ne înțelegem). Casiera, o femeie în jur de 55 de ani, auzindu-mă, mi-a spus: „Câtă veselie!”. Iar eu am spus: „Da, doamnă, e vineri seara, am luat și eu două beri să mă destind.”, arătând la cele două Berliner Kindl de pe bandă. Femeia a zâmbit și mi-a spus: „Ați văzut că a apărut bere Barcelona?”. I-am mărturisit că nu am văzut și chiar m-am arătat neîncrezător că ar exista o bere cu acest nume, dar femeia a insistat că există și au primit chiar de curând. Iar apoi s-a apucat să cânte „Barcelona! Barceelonaaa!”, celebra melodie a duetului Freddie Mercury & Montserrat Caballe. Cânta foarte bine, avea voce și i-am spus asta, iar ea mi-a spus că normal, doar a făcut liceul de muzică. Mi-a fost rușine să o întreb de ce a ajuns casieră la hypermarket, nu putem știi ce e în viața omului. Câți dintre noi nu ne-am pregătit pentru ceva și am ajuns să facem cu totul altceva?
Eu m-am pregătit să fiu un titinolog, dar am ajuns dirijorul corului de la Biserica Neagră din Brașov.
RăspundețiȘtergereȘi tu ți-ai ratat vocațiile:
RăspundețiȘtergere15 ani de box, și ai fost doar campion balcanic. N-ai ajuns să faci mari meciuri la Las Vegas pentru centura mondială.
Jonglai cu portocale, dar n-ai ajuns să câștigi un premiu la "festivalul de circ de la Monte Carlo".
Faci blog, dar n-ai vizualizări nici cât o miime din câte au Prințesa Urbană sau Andra Gogan (cu postările ei despre rochițe și sclipici).
Gătești, dar n-ai ajuns bucătar (pardon, chef se spune acum) de renume.
Chiar și în propria bucătărie ai fost inconstant (ai primit când strâmbături din nas, când "aplauze la scenă deschisă").