Nice Dream : Capitolul întâi în care alunec spre Est

de Eufrosin Potecă

La Crama se uita la mine cu un ochi roşu și unul verde. Privirea asta e periculoasă, e şerpească. Mă uit în oglindă să vad care mai sunt pagubele provocate de vârsta asupra dinţilor şi a părului de pe ceea ce se presupune că ar fi căpăţâna mea. O uşoară ameţeală mă cuprinde şi alunec pe suprafaţa nesigură a oglinzii. Închid ochii şi simt că plutesc la 11000 de metri altitudine. E un moment romantic, poetic, sexos dar pe mine mă ia căcarea. Deschid ochii şi realizez că sunt într-un avion uriaş ce străbate poluarea atmosferică cu 950 km/h. Căcarea e prezentă. WC-ul e incredibil de mic în avion şi nu are gaură ca cel din trenul personal (unde vezi linia ferată şi simţi cum reziduurile umane se pierd pe şină). Ajungem în Beijing sau Pekin ceva de genul... Aeroportul uriaş arată impecabil. Un chinez zâmbitor, fără vârstă, ce răspundea la apelativul Capuccino ne întâmpină şi ne informează că va fi ghidul noastru prin Beijing. Prin ape tulburi şi fumuri străvezii suntem transportaţi la hotel cu un autocar. Oboseala îşi spune cuvântul şi poluarea pluteşte peste ochii noştri. Blocuri gri uriaşe, comuniste, (Ceauşescu iz on mai maind), Mao, autostrăzi americane, zgârie-nori, clădiri demolate, oameni scurgâdu-se în puhoaie abundente pe stradă, maşini de ultimă generaţie prinse în trafic, amalgam Est-Vest, capitalism-comunism. Este o dupa-amiază caldă. Peste drum de hotel se construieşte ceva iar pe trotuar ne aşteaptă vânzători de ceasuri Rolex, Patek Philippe, Tissot toate “originale” şi toate la preţuri între 10 şi 50 de $. Mă descalţ pentru prima dată în Orient lăsând “aromele” şosetelor să zburde libere prin camera de hotel. Cina la restaurantul tradiţional thailandez, cu mâncăruri ce seamană izbitor cu ce se serveşte la restaurantele chinezeşti din ţară, face tranziţia către un bine meritat somn. Nu înainte de a consuma o sticlă de Tsing Tao - bere chinezească ce mă face să îmi pun mari întrebări cu privire la provenienţa ei: o fi din urină de chinez sau din zeamă de vezică de câine proaspăt ucis pentru friptură?

Ziua doi pe tărâm galben urmează să ne aduca Piaţa Tienanmen în atenţie, mausoleul lui Mao, Oraşul Interzis şi Palatul de Vară. Schimbăm bani la hotel și constatăm că pe toate de bancnotele de la 1 la 100 de Yuan Renminbi (adică “banii poporului”) este portretul “Măreţului Mao”, la al cărui mausoleu gigantic stau cel puţin vreo 20000 de chinezi la coadă să vadă cadavrul îmbălsămat al “Preşedintelui”. Piaţa Tienanmen e cu adevărat impresionantă dar nu pot să mă las copleşit de măreţie fără să mă gândesc la momentul “iunie 1989”. Îl întreb pe ghidul nostru despre “incident” iar el îmi răspunde că autorităţile chineze neagă existenţa evenimentelor respective. Îmi spune că în China accesul la YouTube este interzis şi orice altă informaţie “dăunătoare ” Partidului este filtrată sau blocată. Istoria este modificată ca în romanul lui Orwell. Ne îndreptăm spre intrarea în Oraşul Interzis deasupra căreia tronează impunător portretul lui ..... Mao bineînţeles. Expresia “răbdare de chinez” capătă sens în imensitatea Oraşului, picturile realizate pe clădirile din lemn, acoperişurile în două “straturi” (aurii – culoarea Împăratului) tipic chinezeşti, cele 9999 & ½ camere (în realitate cam 8700) ce găzduiau tot atâţia supuşi (multe concubine), grădinile superbe îţi iau răsuflarea. O mică oprire pentru prânz (mâncare decentă bazată pe carne de pui, vacă sau porc) şi pornim către Palatul de Vară. Ţârâitul constant al cicadelor ne trezeşte din amorţeală. După o lungă plimbare pe malul lacului Kunming urcăm la ultimul nivel al Templului cocoţat în varful dealului Longevitaţii. De acolo printre aburii smogului vedem frânturi din Beijing. O plimbare cu un vaporaş cu prora sculptată în forma de cap de dragon şi cu interiorul pictat cu migală chinezească (dar și cu un uşor iz de kitch) încheie vizita noastră. Înapoi la hotel prin aglomeraţia infernală (nu, în Bucureşti NU există aglomeraţie). Somn. Diferenţa de fus orar, căldura, lipsa unei beri bune (a trebuit sa beau iar pipi chinezesc cu titulatură de bere) îşi spun cuvântul. Noapte bună.