luni, 12 decembrie 2011

Pensiunea Christiana, Arad

Una dintre cele mai confortabile pensiuni în care am stat eu vreodată, un excelent ultim popas înainte de ieşirea din România sau poate locaţia ideală pentru un mic sejur în frumosul oraş Arad, aflată la intrarea dinspre Deva, imediat după centrele comerciale (Real & SelGros). Am fost întâmpinat de un băiat în vârstă de 14 ani şi de un câine mare şi prietenos. Cu o dezinvoltură ieşită din comun, băiatul m-a condus prin toată pensiunea şi mi-a arătat fiecare cameră în parte. Camere foarte spaţioase, cu mobilier de bună calitate, cu televizor LCD şi internet wireless. În fine, chestiile astea sunt un MUST pentru orice pensiune de calitate. Îi aud pe cei din generaţia părinţilor mei că la un hotel sau pensiune caută doar un pat în care să doarmă şi un acoperiş deasupra capului. Generaţia noastră caută mai mult de atât, caută lux şi un loc primitor în care să se poată odihni cu adevărat, iar pe lângă asta neapărat dotare tehnică. Băiatul, Cristi pe numele său, a încasat banii, 120 lei pentru camera din imagini, după care s-a dus să facă un joc pe calculator, după cum mi-a declarat. Proprietarii de asemenea îşi aveau locuinţa în pensiune.

Eu am lipsit o vreme, iar când m-am întors la pensiune am cunoscut-o şi pe mama băiatului. Tânăra, simpatică, foarte vorbăreaţă şi binevoitoare. Un caracter plăcut. De tată nu s-a auzit nimic. Poate că a murit, poate că e peste hotare, poate că e în altă parte. Eu mi-am amintit de un refren din maestru' Nelu Ploieşteanu: "I-auzi câinii cum se dă la femeia văduvă/Fă-mă, Doamne, şi pe mine un dulău, un mare câine/ Un dulău, un mare câine....să fac dragoste cu tine."

La subsol se află o masă de ping-pong, iar Cristi abia aşteapta doritori să joace cu el. Am jucat şi eu 5 seturi, toate pierdute. Maică'sa a venit cu nişte clătite excelente din partea casei. Mi-au mers la inimă.

Pensiunea are curte mare pentru parcat maşina, sală de mese, bucătărie, mic dejun preparat la cerere. Eu nu am cerut mic dejun pentru că am pornit devreme la drum. În ziua aceea trebuia să parcurg distanţa Arad-Brno. Am rămas cu un gust plăcut în urma vizitei la această pensiune. Mi-am zis că am să vin odată să stau 4-5 zile. Vara. Să fac baie la ştrandul Neptun, poate cel mai celebru din ţara asta.



3 comentarii:

  1. Păi, omule, nu ţi-e jenă că mama băiatului ar putea citi ce scrii aici ? Sau e ficţiune ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e fictiune si nu am zis nimic urat.

    RăspundețiȘtergere