duminică, 15 februarie 2015

Hiromi Kawakami - Vreme ciudată la Tokio

Omachi Tsukiko are 37 de ani şi lucrează la corporaţie în Tokio, Japonia. Este singură, la fel ca mulţi alţi japonezi, într-un oraş ce are 30 de milioane de suflete. Oameni ciudaţi pe care mulţi nu-i înţeleg, după cum spunea nevastă'mea poate că ei sunt cel mai aproape de extratereştri. Tsukiko îşi împarte timpul între job şi puburile unde bea şi mănâncă pe rupte. Într-un astfel de pub se întâlneşte cu fostul ei profesor de literatură, pe care-l numeşte Sensei, un om mai vârstnic cu 30 de ani decât ea, care de asemenea iubeşte mâncarea şi băutura, ca orice om de fapt. Cartea este condimentată cu tot felul de bucate extravagante pentru noi europenii, precum feliuţe de balenă uscată, tofu fiert, castraveţi amestecaţi cu pulpă de prună, ţipar cu sare, rădăcini prăjite de lotus, ton cu boabe fermentate de soia. La aceste mâncăruri se beau cantităţi uriaşe de sake şi multă bere. Şi totuşi cartea nu este despre gastronomie, ci despre sentimentele umane. Tot citind feluriţi autori japonezi, am învăţat să-i cunosc mai bine pe aceşti oameni şi să-mi dau seama de sensibilitatea lor, de singurătatea cu care ei se înconjoară care poate este de fapt o barieră între ei şi lumea exterioară. Cartea lui Hiromi Kawakami (femeie, născută în 1958) este simplă, dar ascunde poezie în spatele cuvintelor. Cele două personaje, Omachi şi profesorul, au o relaţie foarte interesantă şi ne poartă alături de ei într-o Japonie ce pare departe de timpurile moderne. La un moment dat avem impresia că sunt doar ei doi, în ţara aia atât de populată nemaiîntâlnind alte persoane. Mi-am cumpărat cartea pentru că mi-a plăcut titlul, pe care l-am văzut de mai multă vreme pe siteul Polirom (titlul original, Sensei no kaban, cu siguranţă se traduce altfel). Şi poza de pe copertă este foarte frumoasă. Fac deseori astfel de alegeri în ceea ce priveşte lecturile mele. Nu m-am înşelat de această dată. E o carte grozavă pe care nu o poţi lăsa din mână.

16 comentarii:

  1. da. 8/10. ai intuit bine. locul 3 in topul anului 2015 din 6 carti citite. dupa stoner si laur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cam demult nu s-a mai dat un 8. de la eleganta ariciului, asa?

      Ștergere
    2. o carte pe care a citit-o si prietena noastea comuna, anne. la fel si cartea japoneza numita "eu, motanul". probabil singurele lecturi pe care le am in comun cu aceasta fata.

      Ștergere
    3. eu cred ca ai mult mai multe lecturi in comun cu ea. si nu numai lecturi. aveti foarte multe in comun.

      Ștergere
  2. Ce-ar merge o carte de Gabriel despre corporatista aia care aparea in serialul tau. Ceva in care femeia sa exploreze, sa faca, nu sa ramana la stadiul de asteptare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai ar semana cu 50 de umbre ale lui Grey. Tocmai citeam pe blogul tau despre cartea asta. Vad ca ai citit-o in 2012. Nu i-ai dat nota. Probabil ca 6.

      Ștergere
  3. Probabil ar semana, dar ai avea mare succes. Cat despre Grey i-as da un 4, o porcarie.

    RăspundețiȘtergere
  4. nici n-a aparut bine cartea asta ca ai si scris despre ea:) ce rapid esti, Gabriel:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. urmez modelul lui Cofee. scriu despre carti abia aparute, ca sa ma indexeze google si sa aduc vizitatori pe blog :p

      Ștergere
    2. Super! Eu m-am hotarat sa ma apuc si de clasici.

      Ștergere
  5. Scuze de offtopic: gara din foto banner e cumva Deva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Halta Olteni, pe ruta Craiova-Bucuresti. 23 august 2009, pe cand ma intorceam cu personalul de la Craiova am stat 30 minute in aceasta halta. Chiar am baut o bere la bufet.

      A fost mai demult un baner din gara Deva, in urma cu vreo 3 ani.

      Ștergere
    2. Uite Deva : http://noptisizile.blogspot.ro/search?q=banere

      Ștergere
    3. cum adica scuze de offtopic? rosu vertical este probabil o persoana care a suferit traume din partea cemeului sau a locomotivelor.

      Ștergere
  6. Ău, nu mi-aș fi dat seama din poza aia. Deși e f mișto. Unghiul din care e făcută poza actuală mi-a amintit cumva de un capăt din gara Deva.

    RăspundețiȘtergere