motto:
"au fost odată ca niciodată marea scofală-a zilei / odată spargeau piața acum sparg cutia milei" (getto daci)
am citit cartea lui eugen istodor despre istoria revistei cațavencu. a tribului cațavencu. de fapt, speram să fie despre asta. sigur, pentru o relatare amplă a istoriei există acest sait web: https://istorialuicatavencu.wordpress.com/.
cartea e însă mai mult o încercare sociologică, o teorie a umorului, nu
am citit-o ușor. îmi amintesc și acum unde am văzut primul număr
cațavencu (într-un autobuz care făcea curse de la autogara băneasa în
ilfov). acest prim număr aveam să îl citesc mai târziu, pe net. pe
hârtie i-am citit cu sfințenie începând de la numărul 2. până prin 2010,
când s-au scindat, când a apărut kamikaze. i-am citit pe ambii 1-2-3
săptămâni și mi s-a luat. pretextul a fost că în fiecare redacție există
un tip care îmi e foarte antipatic. de fapt cred că nu mai aveam chef
să dau bani pe 2 ziare. dar în 20 de ani cam cât timp mi-am petrecut
citind cațavencu? măcar jumate de oră pe săptămână-- se adună vreo lună
din viață. plus fel de fel de chestii conexe și anexe. de exemplu
ceaușescul, revista lui mihai antonescu, pare-mi-se. care a cam cotit-o
spre naționalism. sau revista foamea- asta practica un umor absurd
foarte mișto, cred că tot a lui antonescu. (mihai antonescu a repărut
acum câțiva ani drept candidat în niște alegeri- la partidul dan
diaconescu). în fine, a fost frumos. tinerețe, veselie. de-aia trebuia
să am și cartea lui eugen istodor. ce se întâmplă însă acum cu cațavencu
e mai mult decât trist, cu editorialele care reflectă fidel punctul de
vedere al partidului de la putere.
am mai citit și how to be both a lui ali smith
(o doamnă din scoția). nu a fost nici asta o lectură prea fluentă. două
părți, una despre o adolescentă a zilelor noastre, alta despre un
pictor renascentist italian, francesco del cossa. două personaje care au
destule în comun. o carte despre ambiguități, mai cu seamă sexuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu