Doua autobiografii

de Sânziana Ionescu

De fel, autobiografiile sunt cartile mele preferate. Imi place tare mult sa citesc despre viata altor persoane si sa inteleg ce le face sa fie asa de bune in ceea ce fac.

Open, autobiografia lui Andre Agassi am citit-o intr-un timp record si mi-a placut in proportie de 87%, adica foarte foarte mult. Chiar daca la un moment dat nu am mai avut acelasi elan ca la inceput, as reciti-o cu placere si cred ca mi-ar ridica moralul si nivelul de energie la fel de mult. La probabil sutele de mii de euro date sa fie scrisa, este o carte excelenta din foarte multe puncte de vedere. Ma face uneori sa ma simt foarte aproape de omul din spatele biografiei, sa am impresia ca il cunosc si ca, intr-un fel, l-am integrat si pe el in stilul meu de viata.

 27 de pasi, a lui Tibi Useriu, mi s-a parut la fel de bine scrisa si am citit-o pana in momentul in care am pierdut-o cu la fel de mult entuziasm. Am ajuns pe la jumatate si sper din tot sufletul sa o regasesc, desi probabil ca multe din lucrurile din carte le-am ascultat si le-am vazut in multele interviuri luate dupa si inaintea lansarii cartii. Am aflat de ea din mult prea multe surse sa nu fie chiar o carte spectaculoasa. Cel mai probabil ca cei 4 ani de singuratate absoluta care ar fi putut sa il innebuneasca de tot l-au ajutat sa fie mult mai mult acum decat cat ar fi putut fi daca ar fi dus o viata lina si cumva «normala ».

Mi-au venit in minte cele doua carti ca fiind similare prin, cel mai probabil, paginile de inceput in care fiecare isi povesteste minunatiile din copilarie. Si prin modul in care se raporteaza la varsta adulta la parintii pe care ii urau in copilarie. Mi-a adus aminte cumva de o poza de pe facebook cu o fata care il mangaia pe cap pe tatal ei mort de beat pe o scara.

Copiii au o capacitate inimaginabila de a iubi, pe care o uit uneori in momentele in care supapele mele de rezistenta la stress se slabesc. Cred ca stressul de a fi parinte este unul din cele mai mari din cate exista, si numarul imens de variabile implicate in cresterea unui OM te poate transforma intr-un personaj pe care nu l-ai (re)cunoaste in niciun alt context.

Pentru niciuna dintre ele nu as aplica photoreading sau citire rapida, recomand cu caldura sa fie citite cu placere si cu tihna.

  PS. Aceasta recenzie a fost scrisa din satul Comana, comuna Comana, judetul Giurgiu, un colt de rai unde multe idei bune vin si cateva devin si realitate.