Boris Vian - Spuma zilelor

Țara autorului : Franța

Titlul original : L'Écume des jours

Anul publicării : 1947

Ediția în limba română : Editura Univers

Număr de pagini :160

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5

Emoții, trăiri, sentimente, metafore, alegorie, cartea lui Boris Vian este o poveste extrem de subtilă despre viața omului, cu un fir narativ absolut banal, dar care pune în scenă întâmplări de o frumusețe tristă, într-o lume fantastică pe care nu am mai întâlnit-o vreodată. E ca și cum toată viața am mâncat telemea de oaie, iar acum a venit cineva și mi-a adus un platou cu roquefort, cantal, laguiole și brie, iar pe deasupra mi-a adus și o sticlă de vin bun, iar eu am mâncat tot, mi-a plăcut și poate nici n-am simțit adevărata noblețe a bucatelor și a băuturii. Așa și cu cartea lui Vian, pe care doar inițiații în litere o înțeleg și o gustă pe deplin, iar noi doar spunem că ne-a plăcut și ne arătăm încântarea de a fi citit ceva atât de bun.

Unele momente au fost atât de amuzante și am avut senzația că-l citesc pe Octav Pancu-Iași, însă majoritatea cărții este plină de tristețe, te face să te gândești la boală, sărăcie, moarte, la efemeritate. Toate personajele sunt atât de tari, se distrează, ascultă muzică rafinată (Duke Ellington poate fi socotit personaj al cărții, la cât de mult apare. Totuși eu am asociat cartea asta foarte bine cu piesa Harpo - Jessica, pe care întâmplător am auzit-o la radio în timp ce citeam), disprețuiesc munca, aspiră în continuu spre iubire. Din păcate sfârșesc cu toții amar, inclusiv șoricelul cenușiu cu mustăți negre.

Sunt multe chestii mișto inventate de Boris Vian în cartea asta și probabil tinerii culți discută în cercurile lor despre ele, cum majoritatea dintre noi discutăm despre fotbal, politică sau alte chestii la care se pricep profanii. Cel mai amuzant mi s-a părut pianocteilul, un pian care îți pregătea o băutură în funcție de piesa interpretată, cum la fel de amuzantă a fost discuția dintre Colin și anticar, la vânzarea acestei bizare piese.

Recomandare călduroasă pentru cei ce vor să citească ceva frumos și trist, cu o punere în scenă cu totul și cu totul neobișnuită. Mie mi-a plăcut foarte mult. Piesă din carte: Johnny Hodges - Mood to Be Wooed.