sâmbătă, 15 februarie 2020

Patru filme premiate cu Oscar în 2020

Oscarul cântărește foarte mult și influențează psihicul omului de rând, așa că marțea următoare decernării premiilor Academiei Americane de Film, la Mega Mall, pelicula "Parasite" a rulat cu casa închisă, asta deși în România apăruse pe marile ecrane în noiembrie 2019, așadar cu mai bine de 3 luni înainte. Cine să dea atenție unui film din Coreea de Sud? Ce fac ăștia? Hyundai și Samsung. KIA și LG. Cum or avea filmele? Probabil cu bătăi? Am văzut mai demult vreo 2-3 filme din această țară. Fără să caut pe Google nu știu numele regizorilor. Este vorba despre Park Chan-wook. Și-l mai avem pe Kim Ki-duk, cunoscut (și) pentru excepționalul film cu băiețelul și călugărul. (Atenție!  Kar-Wai Wong, regizorul superbului In The Mood for Love, este un regizor din Hong Kong, deci nu are treabă cu South Koreea). Așadar, în sală nu puteai arunca un ac. Am remarcat un public de mare bun simț, nu au făcut gălăgie, nu au plescăit în timpul filmului (De fapt floricelele ți se termină până începe filmul, la câtă reclamă bagă ăștia. De ce pula mea băgați reclamă la cinema? Nu e destul că plătim bilete?), au urmărit pelicula cu sufletul la gură, nu au comentat nimic până la final. Doar o mică glumă a unui tip mai șugubăț, când s-a afișat cast-ul a spus: "Mamă, numai actori mari!". 

Acum nu știu dacă Oscarul a făcut filmul ăsta mai bun decât este, dar mie mi-a plăcut foarte mult. Are la fel de multe schimbări de ritm ca piesa "Happiness Is A Warm Gun". Producătorii te trec prin tot felul de stări, iar la final te zguduie bine. "Educație!", cum a spus un om din sală la final, in timp ce ne îndreptam spre ieșire. Eu când s-a terminat filmul am spus "Bravo Coreea!" și nevasta mi-a dat dreptate. Am plecat încântați spre Burger King, unde am disecat filmul în compania unui Double Whopper.  

În vinerea ce a urmat decernării Oscarurilor, având câteva ore libere până ieșea copilul cel mic de la grădiniță, am dat o fugă cu metroul până la AFI Cotroceni pentru a vedea 1917. Singur, ca marii cinefili. În fața mea la floricele era un cuplu pe la 16-17 ani. Fata avea un urs enorm. Era Valentine's Day. Vânzătoarea de la pop corn i-a întrebat la ce film merg. Mergeau la Frozen 2. În timp ce-mi umplea punga cu floricele și imi turna Pepsi în pahar, i-am spus vânzătoarei să mă întrebe și pe mine la ce film merg. A zâmbit. Sala goală. Cerusem bilet pe rândul 12 la mijloc, dar plăcându-i de mine, fata de la floricele mi-a umplut cu vârf punga și acestea tot cădeau pe jos făcând mizerie prin sală, așa că m-am oprit la rândul 9 și m-am așezat. Mai erau vreo 10 minute până să înceapă filmul. Am mai butonat telefonul, am mai mâncat pop corn sau băut Pepsi. La un moment dat vine în sală un om, care căra și el o pungă de floricele (nu la fel de plină ca a mea!) și un Pepsi. Se uita la rânduri cu rigurozitate, deși sala era goală. Ocolește străbătând tot rândul 8 și intră pe 9, ajungând aproape de mine și tot uitându-se la numerele de pe scaune. Și tot mergând așa îi scapă Pepsi-ul din mână, de face lac pe jos și mai dă și jumătate din floricele pe scaune. Cu siguranță mă așezasem pe locul lui. M-am simțit vinovat, dar asta e. Într-o sală liberă putea sta liniștit oriunde și el. Acum avea să-i fie sete dupa floricele. 

Mi-a plăcut și filmul ăsta. Acțiunea cam plată, însă foarte bună imaginea, efectele. Am fost transpus cu totul în timpul războiului. După film am discutat telefonic cu Tânărul Stăpân, un mare și fin cunoscător al istoriei, în special al celor două Războaie Mondiale. A remarcat bine că filme despre WW1 s-au făcut foarte puține, în timp ce despre WW2 avem foarte multe. 

În toamnă am văzut alte două filme ce aveau să cucerească Premii Oscar. Desigur, tot la cinematograf. De aceasta dată la Hollywood Multiplex. Am făcut o tradiție cu nevasta, să vedem filme la Hollywood Multiplex, apoi să mâncăm calcan și creveți la NordSee. Joker, unde am spus de atunci că Oscarul pentru actor în rol principal e deja adjudecat, indiferent de ce alt film va mai apărea. Joker, un film grozav cu totul. Și Once upon a time in Hollywood, un film care m-a dezamăgit. Din punctul meu de vedere a fost o selecție de colaje fără nicio noimă. Brad Pitt a luat Oscar pentru rol secundar. ??!! Nu mi s-a părut nimic special. Nu a fost un film rău, dar nimic de elogiat. Nici vorbă de ceva care să rămână în istorie și despre care să vorbească copiii noștri, așa cum noi vorbim despre marile filme de odinioara.

11 comentarii:

  1. Poate suna ciudat, dar n-am vazut inca nici un film in 2020.
    Exceptand mici fragmente prinse la televizor sau cateva episoade de seriale.

    Poate recuperez la primavara, desi premiile Oscar nu m-au fascinat niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi am aflat de la un prieten care a stat in avion langa o cântareata de opera ca Beatlesii au fost primii care au facut schimbari de ritm pe parcursul aceleasi melodii si au revoluționat muzica vremii.
    Suna putin credibil dar mi-a placut asa mult ideea ca m-am hotărât sa nu caut sa aflu daca e adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei am văzut Jojo Rabbit.
    A primit și el un premiu la Oscar.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu am văzut ieri, in fine!, 'un etaj mai jos. trăznitor! bine că mi-am amintit, să văd scurt metrajul animat care a luat oscarul. e la liber pe you tube.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iulian Postelnicu, cel mai inzestrat villain din cinemaul.ro. N-am apucat 'Arest' in cinema, dar intr-un fel sau altul tre sa-l prind.

      Ce s-a mai citit in ultima vreme?

      Ștergere
    2. o, da, foarte bun villain. s-au mai citit multe, dar acum sunt mai tacut.

      Ștergere
    3. aualeu, ce dur e arest.

      Ștergere
  5. cinemaul românesc are destule filme cu ww1, oare junele jupân le-o văzut? fără efort, pot cita- ecaterina teodoroiu, pe-aici nu se trece, pădurea spânzuraților, ultima noapte de dragoste, prin cenușa imperiului. ar fi putut intra și biopicul generalul burtălău, de geo saizescu, cu alex arșinel în rolul lui berthelot, dar nu s-a mai turnat. sigur, pentru românia ww1 e o poveste de succes, cum se zice acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimabile Radu....intradevar Cinematografia Romaneasca a scos multe filme cu tematica WW1 cel mai probabil fiindca Romania in Ww2 majoritar a luptat de partea Axei....doar nu erau sa faca comunstii filme despre perioada aia...dar asta e o alta poveste...facand abstractie de aceleasi efecte sonore ( toate impuscaturiile suna la fel fie ca e Margelatu',Plevna ...sau Noi cei din linia inatai ) multe dintre filme sunt chiar reusite...si da evident ca le-am vazut...atat pe ale noastre cat si pe ale poloneziilor si turco-grecesti ....cand ma refeream la faptul ca nu s-au facut destul filme Ww1...ma refeream la calibrul celor scoase pentru WW2....iar cele romanesti din pacate putine intra la categoria de internationale

      Ștergere
    2. yes, da, așa zic, că ww1 a fost poveste de succes. dar desigur că e plin de filme cu ww2, căci 23 august.. nu așa? de-ar fi să amintesc popularul serial pistruiatul și mai puțin convingătoarea sechea roșcovanul. sau semiuitatul eroii nu au vârstă, debutul lui băniq jr, cred (dar oare e cu ww2? așa cred). lumini și umbre parcă prinde și rězboiul, pe final. la porțile blu ale orașului. unele din filmele cu comisari ale lui serge. am fost 16 și kpkna mercenarilor sunt filme de război, dar nu mai știu care din ele. care din războaie. în fine, sigur că da, îs mai rare filmele despre ww1 și probabil că o cauză este implicarea mai mică a americii în primul război. o alta ar putea fi timpul mai lung trecut de atunci.

      Ștergere
  6. Conversație:
    - La ce te uiți?
    - La Joker.
    - L-ai tras și pe ăla care a câștigat Oscarul?
    - Pe care?
    - Ăla ... Părăsite...
    - Ha-ha!! Cum mă?!?!
    - Părăsite....
    - Ha-ha-ha!!! E Parasite - Parazit în engleză! Ha-ha-ha.
    - Bine că ești tu deștept...

    RăspundețiȘtergere