Whisky, music & smart casual dining (2)

Iubitorii cinematografiei cu siguranță își amintesc de excepționalul film "Lost in Translation" (7,7 imdb, 91 metascore), unde personajul interpretat de Bill Murray este un actor care sosește la Tokyo pentru a filma o reclamă la whisky, iar în Japonia dă peste absolut minunata și mult mai tânăra Charlotte, jucată de Scarlett Johansson. În peliculă se face reclamă la whisky-ul Suntory.  "For relaxing times, make it Suntory time.".  Astăzi am decis să încerc și eu un whisky produs de Suntory, în speță The Chita. Single grain Japanese Whisky. Google ne explică ce înseamnă single grain: "A whisky that is made of whisky from one single distillery using different grains such as wheat, rye or corn.". Pentru degustarea acestui whisky Suntory am avut un invitat special, pe tatăl meu. Deunăzi vorbisem cu el la telefon și mi-a spus: "Vezi că a băgat whisky J&B în Kaufland redus cu 30%, e 45 de lei la 0,7. Mergi să iei, eu am luat două sticle.", iar eu i-am spus: "Ăla este un whisky foarte prost, e posibil să fie alcool etilic cu apă. De ce cumperi așa ceva?", iar el mi-a spus: "Băi Gabi, tu ești foarte snob. Faci tu diferența între whisky-uri?". Da, desigur că fac, dar l-am lăsat să creadă ce vrea el și să bea chestii ieftine, crezând că sunt whisky-urile de pe vremea comunismului care se găseau doar la Shop și nu avea acces la ele omul de rând. Însă l-am poftit alături de mine la un whisky de calitate și i-a râs mustața când a văzut sticla pe care scria "Product of Japan". Am turnat în pahare și am băut. Un whisky dulceag, diferit de cele scoțiene, probabil de la porumb. Arome de miere și mentă. Îi dau și nevestei să guste, iar ea a simțit arome de piersică și înghețată de vanilie. După cum spuneam, whiskyul este poezie și fiecare îl interpretează după cum îi dictează propriul suflet. Tata doar plescăie fericit și spune că îi place. Da, este un whisky bun, ușor de băut, plăcut. Intră foarte bine și nu te amețește. 43% tărie alcool. 

Aleg să beau acest whisky japonez în compania albumului Made in Japan al trupei Deep Purple, considerat unul dintre cele mai bune albume live din toate timpurile. A fost înregistrat în anul 1972 în timpul concertelor din luna august pe care trupa le-a susținut la Osaka și Tokyo. Sunt un fan Deep Purple, iar piesele live parcă aduc un plus audiției, la care desigur contribuie și gurile mici de whisky pe care le sorb. Albumul conține trei dintre piesele mele preferate ale trupei: Highway Star, Child in time și Strange kind of woman, dar și o interpretare excepțională de circa 20 de minute, piesa Space Truckin'. Absolut fantastici Ritchie Blackmore la chitară, John Lord la orgă și Ian Paice la tobe, toți trei au niște solouri de mare spectacol, pur și simplu incredibile, iar Ian Gillan, despre care presa vremii a scris că suferea de o afecțiunea a gâtului în acea perioadă, a fost fabulos. Cred că au fost în extaz japonezii în 1972 cu asemenea concerte, nu mai văzuseră și auziseră așa ceva. La fel și eu, am fost în extaz în umila mea bucătărie, ascultându-i pe acești vrăjitori și bând whisky din Țara Soarelui Răsare. Critica muzicală situează albumul live Made in Japan pe locuri fruntașe în topul albumelor live alături de The Allman Brothers Band, ‘At Fillmore East’ (1971), Johnny Cash, ‘At Folsom Prison’ (1968) și desigur Nirvana, ‘MTV Unplugged in New York’ (1994) pe care ni-l amintim cu toții și cu care am fost contemporani.

Nu puteam să beau whisky, să ascult muzică bună și să nu gătesc nimic. Aveam în frigider un borș extraordinar de porc, dar fiul meu cel mic, înainte de a pleca la sala de sport, mi-a spus foarte tăios: "Să nu crezi că voi mânca ciorbă când mă întorc de la sală!". Copiii ăștia moderni, crescuți în puf, care nu mănâncă de două ori aceeași mâncare. OK. La treabă. O cititoare fidelă a blogului mi-a recomandat să fac somon cu miere și lămâie pentru episodul de azi, dar nu aveam la îndemână asemenea ingrediente, așa că am făcut ce m-am priceput mai bine, din ingredientele pe care le-am avut la îndemână. Tagliatelle cu șunculiță afumată de porc, cheddar britanic (este acesta un pleonasm?) și sos de parmegiano regiano. O trufanda. Nevasta și-a cumpărat o tigaie pe puncte de la Mega și mi-a zis: "Am dat 65 de lei pe ea la reducere, să nu o folosești, să mi-o strici și pe asta!". Dar eu fix pe asta am luat-o pentru prăjitul șunculiței și preparatul sosului. Doar nu a luat tigaie să ne uităm la ea! Pastele au ieșit de milioane, s-a mâncat toată oala direct, nici n-am mai avut ce să pun pentru pachet a doua zi la serviciu. 

For relaxing times, make it Suntory time.

Minunata tigaie a nevestei cu sosul la făcut.

Rezultat final.