1 Mai (partea întâi)

De 1 mai, nu neapărat pentru a sărbători ziua oamenilor muncii ci mai degrabă pentru că era sâmbătă, am pornit într-o mică excursie ce trebuia să aibă ca punct culminant oraşul Lehliu Gară.După cum îmi aminteam din vremurile când Autostrada Soarelui nu era construită şi drumul spre Marea Neagră trecea prin acest oraş, dar după cum menţionează şi wikipedia, Lehliu Gară este un oraş aparte. Deşi situat în câmpie este înconjurat din toate parţile de pădure.De asemenea este şi un important nod feroviar, deci aveam toate premisele unei călătorii de neuitat.

Începând de la Piaţa Delfinul şi până în fosta comună şi actualul oraş Pantelimon s-a mers bară la bară, lumea îndreptându-se către pădurile de la marginea Bucureştiului pentru tradiţionalul grătar.Oprind pentru alimentare cu benzină la LukOil în Pantelimon am concretizat portretul unei familii ce iese la grătar într-o zi de week end. În magazinul benzinăriei, aşteptând să plătesc, am stat la coadă după o asemenea familie. Bărbatul în jur de 33 de ani, nu gras însă cu burtă peste care plesnea un tricou mulat din material supraelastic. Cu jeansi 3/4, pantofi albi Nike şi şosete albe. Avea la subsoară un PET de Bergenbier, berea fotbalului românesc. Unul dintre copiii familiei, o fetiţă cam de 7 ani scotocea în rafturile cu ciocolată Mars şi bomboane Ferrero, spre disperarea tatălui care îi repeta că nu are voie să umble acolo.La picioarele tatălui se mai găsea un sac cu cărbuni pentru grătar. Celălalt copil era cu mama, o femeie în jur de 30 de ani cu burtă tipică pentru o sedentară. Îmbrăcată în pantaloni negri mulaţi care evidenţiau burta şi fundul, cu un tricou Nike şi având în mână o sticlă de Coca Cola la 2,5 litri. Se uita la reviste, în timp ce copilul privea la nişte jucării de pluş micuţe. Oameni absolut normali în căutare de puţină relaxare la sfârşit de săptămână.Îmi plac mult magazinele ce aparţin benzinăriilor. Deşi sunt mai scumpe decât magazinele normale sunt bine aprovizionate şi te poţi opri oricând ai poftă de un suc sau o gustare. Mi-a venit în sfârşit rândul, am platit, m-am reîntors la maşină şi am pornit către Lehliu Gara. Am trecut podul de la fabrica Tuborg, am trecut de Brăneşti (comuna care este posibil ca din sezonul viitor să fie reprezentată în Liga 1 la fotbal) şi drumul deja s-a eliberat. Vechiul drum către mare curge printre sate de câmpie şi lanuri de rapiţă frumos înflorită. Pe undeva prin aceste sate am tras o sperietură zdravănă într-o noapte din vara anului 1990 pe când mă întorceam cu ai mei de la mare. Taica'miu, orbit de farurile unei autobasculante ce venea din sens opus, a intrat cu Dacia 1310 într-o căruţă care nu avea semnalizare. Din fericire nu au existat victime, deşi atât căruţa cât şi maşina au suferit stricăciuni. Mi-a venit acest episod în minte, acum după 20 de ani când eu mă aflam la volan. Mă aflam la volan, treceam printre câmpurile pline de rapiţă înflorită şi ascultam Radio România Actualităţi. Sâmbătă între orele 10 şi 13 au o emisiune foarte buna. D'ale casei cu Dragoş şi Monica Stoica. Foarte simpatici aceşti oameni.

Am ajuns în Lehliu Gară şi am rămas dezamăgit. Un sat puţin mai mare, nicidecum un loc care să constituie punctul culminant al unei călătorii. Am trecut linia ferată şi m-am îndreptat spre Autostrada Soarelui în căutare de noi aventuri.