Inoue este un scriitor japonez care, din câte se pare, a murit de bătrâneţe la aproape 84 de ani. Deşi nu a împărtaşit modul prin care şi-au luat viaţa Akutagawa Ryūnosuke, Kawabata Yasunari sau Mishima Yukio, Inoue vorbeşte des despre sinucidere (rituală sau nerituală) în scrierile sale. Una dintre poveştile scrisă de el, "Dragostea, şi moartea, şi valurile", descrie legăturile ce se înfiripă între doi sinucigaşi care plănuiesc să se arunce în mare într-un loc plin de stânci. Cei doi, un bărbat şi o femeie, se întâlnesc întâmplător la o pensiune retrasă în apropierea mării şi doresc să-şi pună capăt vieţii din motive diferite.O scena memorabilă a poveştii, plină de sexualitate şi dramatism, se petrece în momentul în care femeia complet dezbrăcată bate la uşa bărbatului.
Devenind un admirator al lui Inoue în urma celor trei povestiri din cartea "Dragostea, şi moartea, şi valurile", am cumpărat Maestrul de ceai, care însă este o carte complet diferită. Romanul îl are în centru pe Sen no Rikyū, un mare maestru de ceai care a trăit în secolul al XVI-lea, în anul 1591 comiţând sinuciderea rituală. Unul dintre discipolii lui Rikyū încearcă prin intermediul discuţiilor cu alte persoane sau prin rememorarea întâmplărilor de demult să descopere ce anume l-a determinat pe maestru să-şi ia viaţa.
Scrierea este pe alocuri greoaie, lipsită de un fir narativ definit, presărată cu filozofia tipică Japoniei acelor vremuri şi descriind evenimente istorice reale. Trecând peste zecile de nume imposibil de reţinut şi peste explicaţiile referitoare la uneltele de ceai, a fost o lectură placută şi liniştitoare. Chiar mi-am cumpărat un ceainic în timpul citirii acestei cărţi şi parcă ceaiul făcut în el are un gust special.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu