Ultima carte citită : Jonathan Coe - Ploaia înainte să cadă

Prima carte citită de la Jonathan Coe a fost Casa somnului, o poveste inteligentă despre destinele întretăiate a câtorva personaje ciudate care suferă de diferite boli ce au legătură cu somnul ori suferă de nebunie sau dragoste. Mi-a placut foarte mult şi am decis că mai vreau să citesc din scrierile acestui autor englez. Aflându-mă într-o librărie din Vatra Dornei am ales din raft Ploaia înainte să cadă, carte ce are pe copertă o fetiţă oarbă care merge ajutată de un câine.

Romanul debutează cu moartea mătuşii Rosamond care prin testament işi împarte averea în trei părţi. Două părţi pentru nepoţii ei, o parte pentru o fată numită Imogen despre care cei rămaşi în viaţă nu ştiu foarte multe lucruri. Imogen moşteneşte şi câteva casete cu vocea înregistrată a mătuşii Rosamond, aceasta încercând prin intermediul descrierii a douazeci de fotografii să-i povestească fetei întreaga istorie a familiei din care provine. Imogen este oarbă şi nu poate vedea pozele, însă poate asculta descrierea înregistrată pe banda casetelor. Astfel este şi cititorul părtaş la istoria de trei generaţii a unei familii engleze, începând cu Al Doilea Razboi Mondial şi până în anii 2000.

Nu este nicidecum ceva comparabil cu Un veac de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez, însă este o carte plăcută şi uşurică pe care eu am citit-o aproape pe nerăsuflate. Coe se axează în totalitate pe descrierea evenimentelor din punctul de vedere al unei femei, care pe deasupra este şi lesbiană. Femeile sunt de fapt personajele importante ale acestei cărţi, autorul insistând foarte mult asupra relaţiei mamă-fiică. Finalul, pe care Rosamond nu-l mai prinde, este oarecum şocant şi dă un pic de gândit cititorului.