luni, 31 mai 2010

Ruby Tuesday

Nu este vorba despre melodia celor de la The Rolling Stones, ci despre fast-food-ul cu pretenţii Ruby Tuesday. Poate că-l numesc greşit fast-food, iar cei care nu au călcat niciodată în acest local işi vor face o impresie eronată. Nu este chiar ca Burger King sau McDonald's, deşi poţi mânca şi la Ruby Tuesday hamburgeri, chiar o gamă foarte variată. Dar pe lângă hamburgeri şi cartofi prăjiţi mai au şi fripturi, creveţi, salad bar, cocktailuri alcoolice, prăjituri şi multe altele.

Au locaţii şi prin Mall-uri, dar cel mai des am fost în locaţia de pe Bulevardul Decebal unde odată am fost vecin de masă cu unul dintre cele mai bune produse pe care Columbia l-a dat lumii fotbalului, portarul Robinson Zapata. Pereţii localului sunt împodobiţi cu tot felul de tablouri şi imagini din lumea sportului, marea majoritate vintage. Mesele şi scaunele sunt simple, din lemn, iar personalul unul tanar (cred că sunt prost plătiţi pentru că văd tot timpul anunţuri de angajare lipite pe uşa de la intrare). Au televizoare pe care poţi urmări competiţii sportive şi o muzică de fond foarte bună (am întălnit Belle & Sebastian în playlistul lor). Ruby Tuesday este poate şi un pub în genul celor care se întâlnesc în filmele americane. L-am numit eu fast-food pentru că mâncarea este adusă foarte repede la masă, iar produsele lor sunt semipreparate. Dacă doriţi o mâncare sănătoasă în niciun caz să nu alegeţi Ruby Tuesday, dar dacă vreţi să vă porciţi un pic cu siguranţă trebuie vizitat acest restaurant.

Un fapt care mă deranjează foarte mult la Ruby Tuesday este preţul nesimţit al berii. 14 lei o halbă de bere la 0,4 litri mi se pare jaf curat. Un Carlsberg la sticlă de 0,33 costă 10 lei. Beri la 0,5 litri nu au. De fiecare dată când mă duc să mănânc la ei am grijă să beau ceva înainte în altă parte şi dacă se poate mă abţin de la băutură pe parcursul mesei, urmând să beau ceva când ies din local. Asta în semn de protest pentru preţurile prohibitive pe care le practică. Sunt de parere ca ar fi câştigat mai mult daca vindeau halba de bere cu 7 lei.

Mâncarea este însă delicioasă. Felul meu preferat, care combină mai multe chestii frumos puse pe un platou, este Triple Play. Mâncare 100 % nesănătoasă, însă adorabilă : coaste de porc unse cu miere, creveţi pane, fâşii din piept de pui într-un aluat foarte bun, inele de ceapă prăjită, salată coleslaw, sos de muştar dulce, cartofi prăjiţi. Costă undeva în jur de 50 de lei, dar face toţi banii. Hamburgerii sunt interesanţi, însă după părerea mea sub Royale Cheese-ul de la Mc. Mai au un piure de cartofi bun peste care ei toarnă unt de arahide, fripturile bune dar cam scumpe (60-70 lei) şi surpriza placută descoperită recent : quesadilla. 18 lei, patru bucati. Mai bună decât în alte părţi.

Deserturile sunt grozave şi cred că merită venit într-o zi numai pentru mâncat desert, pentru că după un Triple Play nu prea mai intră şi desertul. Preferatul meu este Double Chochlate Cake, un fel de negresă umplută cu ciocolată fierbinte alături de care se pune îngheţată de vanilie. 16-17 lei (scump, dar dacă te gândeşti că o tartă la Paul e 12 lei nu mai pare atât de scump).

După cum spuneam şi mai sus, localul pierde puncte importante din cauza berii atât de scumpe. De neînţeles preţul pentru un local gen Ruby Tuesday, care să recunoaştem nu este resturant de lux. Sunt oameni care se întind la bere după ce mănâncă. 5 beri, adică 2 litri, ar costa 70 de lei. Cu 70 de lei poţi cumpăra din Sel Gros o ladă de Heineken la 0,5 litri şi iţi mai rămân şi bani.

Per total un local de nota 7, unde poţi petrece o seară plăcută din timpul saptamanii. Pentru week end cred ca este de dorit un restaurant în adevăratul sens al cuvântului, nu un loc unde se mănâncă cu mâna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu