Întâmplările Mayei şi ale celorlalte personaje în vremuri contemporane (episod pilot)

Ieşi din magazin alături de ultimul client întârziat şi după ce îşi luă rămas bun de la acesta, trase obloanele cu grijă şi încuie. Vântul o făcu să-şi tragă căciula mai bine pe cap, după care încercă să caute prin geantă cheile de la maşină, lucru nu tocmai uşor, pentru că poşeta conţinea o grămada de lucruri, majoritatea inutile. În cele din urmă le găsi, îşi puse geanta pe umăr şi porni prin zăpadă până la maşina parcată în apropiere. Geanta părea o jucărie pe umărul ei de ţărancă puternică, obişnuită cu munca câmpului încă din copilărie. De când cu slujba la oraş o lăsase mai uşor cu lucrul în agricultură, însă constituţia robustă trăda faptul că muncise la sapă o viaţă întreagă. Acum doar la sfârşit de săptămână sau în serile de vară mai mergea la câmp. Ce-i drept îi plăcea să muncească la ţară, însă îşi găsise de muncă la oraş, gândindu-se că la bătrâneţe i-ar prinde bine o pensie mai bună. Descuie din telecomandă maşina de serviciu, o Dacia Logan, îşi puse geanta pe scaunul din dreapta, după care porni la drum.

Cu câteva ore înainte o sunase cumnata, rugând-o să treacă pe la ea pentru a rămâne peste noapte cu cei doi copii. Adesea primea astfel de sarcini pe care ea le considera foarte plăcute, cumnata fiind câteodată plecată impreună cu soţul în delegaţii. În timp ce se afla la volan sună acasă, la ţară, pentru a anunţa că va rămâne în oraş peste noapte. Opri la un magazin şi cumpără câteva dulciuri pentru nepoţei, apoi se îndreptă către casa cumnatei. Era deja noapte de-a binelea, iar străzile erau pustii. Se pornise viscolul. Lumea nu prea ieşea din casă pe o asemenea vreme.

- Maya,Maya, ai venit!, o întâmpinară nepoţeii într-un glas. Băiatul împlinise de curând cinci ani, iar fata era mai mare, deja la şcoală în clasa a III a. Îi îmbrăţişă pe amândoi cu dragostea unui om căruia îi plac foarte mult copiii şi încă nu-i are pe ai săi.
- Maya, ce ne-ai adus?, întrebă fetiţa.
- Nimic, ce să vă aduc? Ce? Aţi fost cuminţi?, le răspunse încercând să-şi ascundă zâmbetul.
- Am fost cuminţi. Am fost cuminţi.
Le împărţi dulciurile, iar copiii plecară fericiţi în camera lor, nu înainte de a o pupa pe Maya, care după ce se făcu comodă intră în bucătărie.

Nu-i plăcea viaţa într-un apartament fie el ultramodern ca cel al cumnatei. Simţea că nu are aer, că nu are loc să se mişte. Ea e obişnuită cu bucătăria ei de acasă, cu piatră pe jos, să gătească în picioare lângă aragazul vechi cu butelie. În bucătăria apartamentului era oarecum stingheră, dar reuşi să pregătească ceva de mâncare, pentru că în frigider se găseau de toate. Strâmbă din nas când gustă din brânză, gândindu-se la brânza de la văcuţa ei de acasă. Îi compătimea sincer pe oamenii de la oraş care se hrăneau doar cu produse industriale, fără să-şi mai amintească gustul mâncării naturale. Luă împreună cu copiii o cină bogată, dar nesănătoasă, iar apoi pe cel mic îl lăsă să se joace, pentru că trebuia să facă lecţiile împreună cu fata.

Fetiţa avea de făcut o compunere despre meseriile părinţilor ei. Maya citi ceea ce scrisese şi rămase uluită.
- Hei, de unde ai luat prostiile astea? Cum adică mama lucrează la fabrica de pâine şi tata la uzină? Şi ce e cu frazele astea despre comunism? Tu ştii ce e aia comunism? Ia spune-mi.
- Nu ştiu, răspunse fetiţa spăşită.
- Păi şi atunci? De unde ai scris?
- .....
Maya nu se enervase, însă în ochii copilului părea o fiinţă foarte mare şi plină de nervi. Fetiţa începu să plângă şi printre lacrimi îi spuse:
- Am copiat şi eu de la colegul meu de bancă, Becheru Mihai. N-am ştiut ce să scriu şi am luat de la el.
- Ei, ei, nu plânge acum. O să te ajute Maya să faci o compunere frumoasă, mult mai bună ca a colegului tău de bancă.
Se apucară amândouă de compunere, iar Maya îşi dădu toată silinţa să o ajute pe nepoată să scrie cât mai frumos despre ceea ce munceau părinţii ei, importanţi oameni de afaceri şi cu firmă proprie.

Se făcuse târziu. Compunerea era terminată, ghiozdanul făcut, copiii spălaţi se aflau în paturile lor, deja adormiţi. Maya făcu ordine prin casă, deşi nu era nevoie de aşa ceva, dar îi stătea în obicei. Făcu un duş, se spălă pe dinţi, apoi se duse în camera unde stătea deobicei când rămânea la cumnată, scoase din geantă cărticica de rugăciuni şi citi cu voce tare o vreme. Se închină, puse cărticica la loc, stinse lumina şi se băgă în pat. Se auzea muzică de la vecini, aşa că nu putu adormi imediat. Era obişnuită cu nopţile liniştite de la ţară unde când şi când se mai auzeau câinii lătrând, în rest mormânt. Se întoarse pe toate părţile însă nu reuşi să aţipească. Muzica o deranja din ce în ce mai tare. Dacă s-ar fi priceput la muzică ar fi recunoscut albumul In the Wake of Poseidon al celor de la King Crimson. Dacă ar fi putut vedea ce se întâmplă în apartamentul de deasupra s-ar fi crucit încă o dată. În apartamentul de la catul superior trăia K. Muzica dată tare umplea întreg apartamentul şi ajungea până în baie. K era în cadă, bucurându-se nu doar de muzică ci şi de shakeul proaspăt din mango şi pepene pe care tocmai şi-l preparase. Stătea cufundat în apă cu un picior ieşind afară din cadă şi bălăbănindu-se, bea din băutura de fructe şi asculta muzică. Nu se gândea la nimic şi nici nu bănuia că vecinii de jos sunt plecaţi din oraş, iar în apartamentul lor este Maya care nu poate dormi din cauza muzicii sale. După ce termină shakeul, puse paharul pe maşina de spălat, scoase dopul de la cadă, aşteptă să se scurgă apa, iar apoi făcu un duş normal. Se înveli într-un prosop fin, ieşi din baie şi opri muzica. Maya mulţumi lui Dumnezeu, dar chiar şi fără muzică nu putu adormi. I se părea că pereţii camerei se apropie şi o vor sufoca dintr-un moment în altul. Se dădu jos din pat, merse la bucătărie şi îşi prepară un ceai de sunătoare pe care-l bău. Întoarsă înapoi în pat aţipi pentru o clipă, însă se trezi când porni centrala termică. Pentru un obişnuit al casei sunetul centralei era inofensiv, însă pe Maya o ţinu trează până la ivirea zorilor. Prinse doar o oră de somn, iar când ceasul sună era complet ameţită. Trebuia să ducă copiii la şcoală, iar apoi să ajungă un pic mai devreme la muncă, pentru că avea treabă înainte de ora deschiderii magazinului. În acele momente K dormea adânc şi netulburat. Era ziua lui liberă.