miercuri, 28 iulie 2010
Gabriel Garcia Marquez - Povestea târfelor mele triste
În primul rând trebuie să subliniez faptul că editura Rao practică preţuri prohibitive. Povestea târfelor mele triste este o broşurică şi costă 35 de lei (am fost norocos să o cumpăr din Cora cu 29). La Polirom sau Humanitas cu siguranţă cartea ar fi costat cu 10 lei mai puţin. Datorită preţurilor n-am încercat prea multe cărţi de la Rao. Excepţie fac un Gabriel Garcia Marquez, un Hermann Hesse sau un Thomas Mann.
Povestea târfelor mele triste este de fapt o povestire, care se citeşte în 2-3 ore cu foarte mare uşurinţă. Pe mine m-a dezamăgit profund. Acum trei ani am citit pe nerăsuflate "Un veac de singurătate", "Dragostea în vremea holerei", "Despre dragoste şi alţi demoni", "Generalul în labirintul său" şi aveam foarte mari aşteptări de la Gabriel Garcia Marquez, însă singurul lucru care m-a încântat la această a cincea carte pe care am citit-o de la el a fost citatul din Yasunari Kawabata cu care începe. Un citat dintr-o carte extraordinară, Frumoasele adormite. De fapt cartea columbianului se aseamană prin subiectul abordat cu cea a japonezului, însă nu are nimic din sensibilitatea şi atmosfera pe care Kawabata le creează cu o deosebită măiestrie.
În nuvela (pe wikipedia aşa este încadrată) lui Marquez personajul principal este un ziarist care în ziua când împlineşte 90 de ani doreşte să se culce cu o tânără virgină. Marquez întotdeauna a exagerat foarte mult în cărţile sale, dar asta a fost prea de tot. La 90 de ani, dacă mai ai norocul să trăieşti, nu cred că mai poate fi vorba despre aşa ceva. Probabil doreşte să sublinieze faptul că dragostea nu are vârstă, pentru că în cele din urmă bătrânul se îndrăgosteşte de fata mai tânără cu 75 de ani decât el. Cartea este scrisă destul de preţios. Nu pot spune că a fost proastă, dar nu m-a captivat. Probabil dacă această carte era scrisă de un alt autor oarecare nu mai avea parte de atâta reclamă. După părerea mea Marquez a scris-o pentru a mai aduna ceva bănuţi, acum la bătrâneţe. (cartea a apărut în 2004, la 37 de ani distanţă de la apariţia celebrului roman "Un veac de singurătate")
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Moshule, ce-are Baixinho de umbla cu blogu asta atarnat la gat? E popa? :))
RăspundețiȘtergerehttp://toateacatistele.blogspot.com/
La mine nu a mers deloc Gabriel Garcia Marquez. Tind să te felicit că ai avut răbdarea să îl parcurgi :)).
RăspundețiȘtergere