marți, 16 noiembrie 2010

Prin Europa Centrală (partea a treia) - Bratislava

Din centrul Budapestei se iese relativ uşor spre autostrada M1, o autostradă foarte aglomerată, desprinsă parcă din jocurile pe computer cu nivel ridicat de dificultate. Au fost multe momente când depăşeam coloane de câte 10-12 tiruri, sau când mergeam bară la bară cu 130 km/h. Totuşi, în dreptul oraşului Gyor am părăsit autostrada şi am resimţit plăcerea condusului tihnit. Dintr-o dată am ajuns în Slovacia, trecând Dunărea şi o graniţă nepăzită de nimeni. Unde este sârma ghimpată de altă dată ? Unde sunt grănicerii cu câini lupi şi puşti cu gloanţe ? Unde este Cehoslovacia ? De toate acestea mai aminteste doar o cojmelie ruginită unde în acele timpuri era postul grănicerului.

Slovacia începe cu o şosea bună între două câmpuri cultivate cu cereale. E deja un alt aer şi mă bucur sincer că sunt pe teritoriul acestei ţări. Îmi consult telefonul mobil şi constat că sunt în reţeaua O2 Slovakia. Opresc şi cumpăr rovinieta cu 5 euro. Un indicator arată 66 de kilometri până la Bratislava. Drumul trece prin sate curate de câmpie şi pe lângă orăşele cu blocuri albe comuniste.În majoritatea orăşelelor din Slovacia am întâlnit astfel de blocuri înalte, albe, înghesuite. Chiar şi spre munte, în Tatra.

În Bratislava, la volan, mă pierd mai rău decât în Budapesta.Căutând centrul mă trezesc pe autostrada spre Brno, Republica Cehă. Stop and rewind.Capitala slovacă este un oras liniştit, cu trafic redus nu doar faţă de Budapesta, dar şi faţă de Bucureşti. Nu am auzit niciun claxon, deşi în marile intersecţii zăboveam cam mult, nehotărându-mă asupra direcţiei. Într-un final Dumnezeul celor ce călătoresc m-a ajutat şi am ajuns în centru, ba chiar am văzut un semn care indica o pensiune. O casă frumoasă într-un cartier asemănător cu Zorilor din Cluj, 40 euro/nopate o cameră. Zece minute de mers pe jos până în centru.

Ca în toată Slovacia şi în Bratislava oamenii sunt liniştiţi, iar femeile sunt foarte frumoase. Nu am văzut niciun om gras şi nicio femeie urâtă. Au un centru vechi care mi se pare excepţional, cu berării, clădiri frumoase, un pietonal pe unde trec şi tramvaie la nivelul trotuarului. Vechile tramvaie cehoslovace care se mai văd şi la noi pe liniile de la marginea Bucureştiului. Bratislava nu e un oraş care să te lase mut, nu are extravaganţa unor renumite oraşe turistice gen Paris, Roma, Barcelona sau Londra, aici nu vei întâlni city-tour bus şi nici mulţimi de turişti în extaz la explicaţiile ghidului. Dar pentru mine a fost un oraş perfect de care pot spune că m-am îndrăgostit. M-am plimbat preţ de cinci ceasuri prin ploaia mocănească. În centrul vechi am avut o surpriză imensă. O expoziţie despre România cu imagini foarte vechi sau mai noi, cu multe poze din perioada comunismului pe care nici eu nu le ştiam.

Aşteptam fericit lăsarea serii, fiindcă-mi plac la nebunie femeile slovace şi le prefer cehoaicelor din mai multe motive : în primul rând sunt mai elegante ; în al doilea rând, sunt mai puţin emancipate ; şi, în fine, în clipele de extaz exclamă "ioi!" (Milan Kundera, Mesagerul)

Cu o hartă a oraşului în mână încerc să găsesc Dunărea. Zăresc două fete foarte frumoase, ce la noi ar putea trece drept topmodele, însă la ei erau două fete obişnuite. Suple, înalte, plăcute. Le abordez în engleza mea stricată :
- Hello. Could you show me on this map in what direction is Danube ?
- Danube, the river ? mă întreabă una dintre ele.
- Yes.
Sunt extrem de politicoase. Îmi iau harta din mână şi încearcă să desluşească locul în care mă aflu, apoi îmi arată pe ce străzi să merg. Ne zâmbim reciproc. Sunt două fete foarte frumoase, foarte, foarte frumoase. Cred că slovacele, cehoaicele şi polonezele sunt cele mai frumoase femei. Merg spre Dunăre. În jur parcă toată lumea petrece, toţi sunt relaxaţi, prin geamuri văd cârciumi pline unde lumea bea bere. Toată lumea bea bere şi au o grămadă de feluri extraordinare. Fete singure care beau bere, oameni de toate vârstele. Intru într-un local şi beau şi eu o bere. Bere Starobrno, de la vecinii cehi. Excelentă. Şi mănanc o pizza servită de două chelnăriţe incredibile, coborâte parcă din filmele la care mă uitam pe furiş în urmă cu 15 ani, sâmbăta seară pe SAT1.

E deja noapte. Nefiind un oraş turistic nu e lume multă pe străzi. Castelul Bratislava, bisericile şi câteva clădiri mai vechi sunt frumos luminate. În cartierele noi sunt blocurile comuniste. Înalte, albe, gri. În ele locuiesc slovacii capitalişti din prezent alături de superbele lor femei.






15 comentarii:

  1. da,frumos n-ai ce zice, si asa e femeile sunt frumoase probabil si barbatii, doar ca nu te-ai uitat tu. acum stii daca e vreodata cazul sa te insori unde sa incepi sa cauti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am fost decat in Germania si era un parc cu multe masinute mici, il stiti pe acela?

    RăspundețiȘtergere
  3. În blocurile alea comuniste au repartitoare de căldură? Apometre? Lifturile se strică din 5 în 5 zile?

    RăspundețiȘtergere
  4. eu nu vad nicio poza cu femei frumoase, ce najpa esti :p

    RăspundețiȘtergere
  5. a fost misto england, england. multumiri fetei din park.

    RăspundețiȘtergere
  6. cu multa placere si shoping placut maine. eu am luat 6 carti azi, din care 3 laureati cu Nobel.

    RăspundețiȘtergere
  7. cotziah, lioza si pamuk probabil. ceilalti 3 sunt greu de ghicit.

    RăspundețiȘtergere
  8. nu turcul, ci egipteanul. ceilalti 3 sunt un peruan, un finlandez am impresia si un japonez care s-a sinucis si n-a mai primit nobelul, desi kawabata sustine ca a fost mai talentat decat el.

    RăspundețiȘtergere
  9. naghib. baietii dupa strada lui?

    alt peruvian? nu stiu cine ar putea fi.

    eu am luat doar 1 carte: un eseu despre istoria germaniei, de lucian boia

    RăspundețiȘtergere
  10. Alonso Cueto - Ora albastra.

    De la Nagib am luat O mie si una de nopti si zile.

    De nu iti luasi pe Coetzee ? Cu o carte nici macar intrarea de 4 lei nu ai scos-o.

    RăspundețiȘtergere
  11. n-am scos intrarea? pai bucuria de a vedea atatea personalitati nu se plateste?
    treaba e ca am destule carti necitite pe aici, si in plus am facut o lista de recitire. am reluat cu placere 'numele trandafirului'. zici ca ai vazut filmul. am vrut si eu sa il revad, dar dupa cateva minute am renuntat. nu e o carte din care sa scoti un film de 2 ore. poate de 15. da ce mai urla sean connery pe acolo: in numele trandafirului, deschideti usa labirintului! vreau sa intru in finis africae, nelegiuitilor! sunt din baskerville. gugliemo din baskerville (aici e o intertextualitate de care si eco ar fi fost mandru, apropo de faptul ca sean connery l-a jucat pe bond. james bond)

    RăspundețiȘtergere
  12. si eu am sute de carti ce asteapta sa fie citite. insa cred ca e un microb. bucuria de a cauta carti si de a cumpara.

    am vrut sa iau si Teodosie cel mic, insa nu o aveau. au zis nenii aia de acolo ca o sa fie reeditata.

    RăspundețiȘtergere
  13. pai sa o reediteze. exceptionala carte. n-o sa mai treci niciodata pe langa angstul de la piata kogalniceanu cu aceleasi sentimente ca pana acum. de fapt, nu cred ca treci prea des pe acolo.

    pe coetzee nu l-am luat fin'ca am citit ca e vorba despre o femee bonlava grav. as vrea ceva mai vesel.

    sute de carti? in biblioteca din strada penes curcanul (sau era vlad tepes)? sau in lumea larga, raspandite?

    RăspundețiȘtergere
  14. sute de carti in propria biblioteca. cumparate de mine.

    despre o femeie bolnava grav era vorba si intr-un film d'al lui Bergman, care mi-a placut. Viskningar och rop
    si in afara de asta carti vesele de la Coetzee nu prea am intalnit.

    treceam pe la piata kogalniceanu cand mergeam la facultatea de stomatologie. aveam acolo o matusa care era profesor si isi mai facea mila de mine si imi lucra gratis pe la dinti.

    RăspundețiȘtergere