Fiecare şcoală generală avea un golan al ei, de care toţi ceilalţi elevi se temeau. La şcoala mea era Laur Nebunu. Îi bătea pe copiii mai mici, le fura surprizele sau mingea, îşi bătea joc de ei fără motiv. Într-o zi mă jucam cu mingea de tenis împreună cu alţi colegi de clasă. Un joc ciudat, având ca spaţiu de desfăşurare locul unde pe vremuri fuseseră trei ţâşnitori de apă; acum mai rămăseseră doar găurile. Noi trebuia să nimerim cu mingea gaura adversarului, dacă nimeream în gaura din mijloc pierdeam. A venit Laur Nebunu, a luat mingea în mână şi a strâns-o până a spart-o. Doar din răutate. Alta dată mi-a furat vreo douăzeci de surprize Cincin, printre care şi Dasaev, Romario sau Gullit. Pe vremea aia eram în clasa a IV a, iar Laur Nebunu era a opta, dar avea cam 17 ani. Oricum ni se părea un colos. Cu toţii fugeam din calea lui când îl vedeam.
Zece ani mai târziu eram deja la facultate. Jucam tenis de masă alături de câţiva prieteni. La un moment dat a apărut Laur Nebunu, pe care nu-l mai văzusem de 5-6 ani.A vorbit foarte politicos şi ne-a cerut permisiunea să joace cu noi. L-am lăsat şi din întâmplare a jucat cu mine, un set întreg până la 21. L-am invins categoric. La sfârşit a dat mâna cu mine, ne-a mulţumit pentru joc şi a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci.
uita-te la talkshowurile politice, poate il recunosti. toti cretinii astia au ajuns politicieni!
RăspundețiȘtergereJocul ăsta e ca o fereastră prin care omul vrea să iasă. Sau vrea să o spargă. Cu vârsta începi să nu mai spargi geamuri.
RăspundețiȘtergereInaintand in varsta, s-a maturizat, nu mai era copilul rasfatat si de bani gata. Multi sunt asa cand sunt copii, dar multi asa si raman, Laur Nebunu s-a schimbat in bine.
RăspundețiȘtergereTrebuia să-i dai o minge spartă...
RăspundețiȘtergere