Medicul

Tramvaiul 1 se scurge prin seara de toamnă ce se lasă asupra oraşului aglomerat. E plin cu oameni mohorâţi, obosiţi, care put a transpiraţie. Se înghesuie unul în celălalt şi par a fi la capătul răbdării. Mai săraci decât cerşetorii care se urcă aproape la fiecare staţie. Îmbrăcaţi pe apucate, neîngrijiţi şi duhnind a tutun ieftin, paznicii care au terminat tura de 12 ore. Femei grase trecute de 50 de ani cu sacoşe murdare. Copii plictisiţi, ieşiţi de la şcoală, se joacă pe telefonul mobil. O tânără timidă citeşte Romain Gary - Prima dragoste, ultima dragoste. Lângă mine un om ce poartă pantaloni de stofă şi pantofi negri, la care a asortat un tricou albastru pe care scrie Italy, soarbe dintr-o cutie de Timişoreana.

La Spitalul Colentina se urcă un băiat cam de 30 de ani. Poartă o bluză LaCoste cu mânecă lungă (celebrul model cu dungi orizontale. costă vreo 600 ron în Mall la reprezentanţă), jeansi şi pantofi smart casual de provenienţă necunoscută, dar bănuiesc că tot produse bune, de firmă. Formează un număr pe celular şi începe o conversaţie:
- ...trebuie doar să vezi diferenţa dintre o tumoare benignă şi una malignă....e foarte important să vezi ciclul de la sănătos la bolnav imediat şi de la bolnav la sănătos treptat. Nu ştiu, frate, dar examentul ăsta mi s-a părut mai greu ca rezidenţiatul.
Aşadar avem de a face cu un doctor şi încă unul gastroenterolog, pentru că la telefon discută despre stomac şi ficat. Vorbeşte probabil cu un coleg şi poate au examene de grad. Se vede că e un fost tocilar după cum se exprimă:
- Hey, dude, what the fuck? Dacă tu nu te simţi pregătit, atunci cine? Şi la Fundeni nu cred că o să avem examen foarte greu. Adică, Lupeasca îţi dă un 6,7. Nu cred că te întreabă diagnostice diferenţiale. Acolo, de bun simţ. Să ştii să recunoşti un hepatocarcinom.

Discuţia continuă minute bune în aceeaşi notă. Nici eu, nici oamenii din împrejurimi nu înţelegem nimic. Acest tânăr medic chiar s-a ţinut de şcoală, i-a plăcut cartea. Noi, restul, umblăm prin bezna necunoaşterii cu tramvaiul 1, tramvai în care la Obor se urcă câţiva ţigani care vorbesc foarte tare, aşa că nu-l mai aud pe doctor. Coborât din tramvai, făcând o asociere între ţigani şi doctori, nu se putea să nu îmi vină în minte excepţionala melodie a Romicăi Puceanu, Grea e boala de plămâni.