luni, 12 martie 2012

Cutezătorii

Am găsit în pod un exemplar din anul 1969 al revistei Cutezătorii. Pe copertă sunt înfăţişaţi câţiva pionieri care execută muncă patriotică. Nu ştiu a cui a fost respectiva revistă. Am fost şi eu abonat la Cutezătorii, bineînţeles fără voia mea, prin obligaţia pe care o aveam faţă de Partidul Comunist Român, dar revistele mele sunt din perioada 1986-1989, adică exact perioada în care am fost pionier. Am fost făcut pionier la Barajul Vidraru, la Statuia Electricianului. Statuia înfăţişază un om mare de tot care ţine cu ambele mâini deasupra capului un fulger. S-a desfăşurat o serbare în cinstea evenimentului, iar eu, cuprins de emoţia momentului, am uitat poezia pe care trebuia să o spun şi am început să plâng. În 1986 eram în clasa a II a şi atunci am primit cravata roşie cu tricolor. Credeam că am fost făcut pionier într-un loc atât de pitoresc pentru că învăţam bine. Unii colegi cu rezultate mai slabe au fost făcuţi pionieri în sala de clasă, la Bucureşti. Ulterior am realizat că acei copii proveneau din familii sărace, iar părinţii lor nu au avut bani pentru excursie. Dar să revenim la 1969 şi la pionierii care zâmbesc în timp ce fac muncă patriotică. Probabil se bucură că nu fac carte şi stau prin grădină, plantând copaci şi greblând. În prin plan avem o fată care deşi dă la cazma, are uniforma impecabilă. Şosete albe trei sferturi, fustă neagră până deasupra genunchilor, cămaşă albă cu cravată roşie, bentiţă pe cap. Regulamentar. Un tablou frumos. Cred că fata are 14 ani, este clasa a VIII a şi are tot viitorul înainte. Simte fiorii dragostei, iar aceştia nu se îndreaptă nicidecum către tovarăşul Nicolae Ceauşescu sau către Partid. În curând va merge la liceu şi se va pregăti pentru viaţă. Fericirea se observă pe chipul ei. Nu are nicio grijă.

2012. Tramvaiul 1. O femeie de aproximativ 55-60 de ani mă bruschează efectiv trecând pe lângă mine, alergând disperată spre un loc, pe scaun, ce tocmai se eliberase. A luat un start demn de Florence Griffith-Joyner şi nimic nu i-a stat în cale până la scaunul eliberat. Îmbrăcată modest, urâţită de trecerea timpului şi de greutăţile vieţii, cu o sacoşă de Kaufland uzată în mână. Sacoşa a ajutat-o mult la ocuparea locului, pentru că a aruncat-o spre scaun de la vreo doi metri depărtare. M-am uitat la femeie şi în minte mi-a încolţit gândul că ar putea fi fata de pe coperta revistei Cutezătorii din 1969. Oare este posibil?

9 comentarii:

  1. Cred că apreciezi un pic greşit lucrurile; entuziasmul pentru muncă este apreciat aproape în orice epocă. Foştii utecişti sunt pe val în orice partid.
    Eu am cunoscut nişte pioniere de frunte care acum sunt femei de succes. Faţă de mine, câştigă enorm; sunt realizate material, posibil şi spiritual.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aici este vorba despre generatia 1952-1957. Cei nascuti intre acesti ani. Sigur, sunt si oameni de succes, dar si persoane care au ajuns jos de tot (mult mai multi aia de jos fata de aia de sus).

    RăspundețiȘtergere
  3. merg si eu adesea cu 1 si cred ca o stiu pe femeia de care zici. daca revista cutezatorii e asta http://www.latrecut.ro/wp-content/uploads/2006/04/Cutezatorii_1969_04_24.jpg atunci sa stii ca nu e ea. vorba lui o. henry- 43 de ani reprezinta timp, nu gluma, dar nu destul pentru a schimba nasul unui om in asemenea hal. ("Twenty years is a long time, but not long enough to change a man's nose from a Roman to a pug.")

    sfinx au un song despre generatia anilor 49 50. da, chiar ei. http://www.replicaradio.ro/sfinx.html

    RăspundețiȘtergere
  4. P.S. Dacă în 86 erai în clasa a doua, ești mai tânăr decât credeam. Probabil că ai o oboseală durabilă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, in toamna lui 1986 am inceput clasa a II a.

      Ștergere
    2. La multi ani Gabi! :*

      Ștergere