Întâmplările Mayei şi ale celorlalte personaje în vremuri contemporane (episod II - Lista)

Se trezi cu gust de pizdă în gură şi primul impuls a fost să se dea jos din pat şi să meargă la baie pentru spălat pe dinţi, însă îşi aminti că era concediat, aşa că mai zăbovi în pat, savurând prima dimineaţă liberă. Femeia dormea cu spatele la el, învelită pe jumătate cu un cearceaf. Nu se putu abţine şi o linse pe spate şi apoi pe gât. Avea gust de transpiraţie, dar nu însemna nimic în comparaţie cu gustul de pizdă care-i persista în gură. Apoi îi veni în minte imaginea şefului, cel care-l concediase fără nicio urmă de regret, făcând să dispară orice alta senzaţie. Rămase uitându-se în gol la tavan şi îşi reveni abia când femeia de lângă el se întoarse pe cealaltă parte şi deschise ochii. Se făcuse frig în cameră, probabil că centrala termică de apartament se stricase din nou. Afară era încă întuneric şi bâjbâi după ceas însă nu-l găsi la locul lui.
- Ai idee unde mi-e ceasul?, o întrebă pe femeie.
- Cred că l-am lăsat la mine în cameră, la cămin, îi răspunse cumva vinovată femeia.
- Cum pula mea să laşi ceasul în camera de cămin? Doar ţi-am spus că e ceasul primit de la străbunicu.
Şi aşa era. Ceasul de buzunar Paul Garnier fusese al străbunicului care luptase în Primul Război Balcanic. Era o moştenire foarte valoroasă, iar acum regreta că-l lăsase pe mâna femeii. Se îmbrăcă foarte repede, luă o gumă de mestecat în loc de spălat pe dinţi şi căută în geanta femeii după cheile de la maşină, un Fiat Panda vechi. Femeia începuse să plângă, aşa că până să plece trebui să o liniştească,  lăsându-i câţiva bani pentru a merge la Mega Image în apropiere, de unde să-şi cumpere lapte şi brioşe marca 365.
Nu întâmpină nicio problemă în cămin, trecând pe lângă paznicul adormit şi ajungând la camera unde din fericire îşi găsi ceasul. Pe drumul de întoarcere se simţea deja mult mai bine. La radioul din maşină se auzea Laugh, I Nearly Died şi chiar fredona şi el piesa. Pentru a evita traficul care începea să se aglomereze odată cu plecarea oamenilor către locurile de muncă, mergea pe străduţe lătularnice, prin puţinele zone cu case ale oraşului. La un moment dat din pură întâmplare îl zări pe fostul său şef trecând strada. Mintea i se scurtcircuită, apăsă acceleraţia şi-l acroşă pe sef, dar în acelaşi timp în Fiatul Panda intră o maşină din partea stângă a intersecţiei.
Plin de sânge se târâ afară din Fiatul Panda şi ajunse la şeful care era căzut pe jos, lângă bordură. Îi trânti doi pumni în cap şi apoi se prăbuşi peste el. După o vreme, când amândoi îşi reveniră cât de cât în simţiri, se încăierară din nou. De'a buşilea, târându-se pe trotuarul murdar ajunseră într-un magazin unde, în urma lor, uşa se închise brusc. Un bărbat în costum le dădu câte un picior în cap, iar filmul se rupse din nou.
Bărbatul luă celularul şi formă un număr:
- Maya, poţi veni, păianjenul a prins două musculiţe.
Până să ajungă Maya, bărbatul îi legă pe cei doi în depozitul din spatele magazinului. Maya îşi parcă Loganul în faţa magazinului şi merse direct în depozit, adresându-se bărbatului:
- Sebi, adu-l pe Desculţu.
- Desculţu doarme.
- Atunci cred că o să trebuiască să-l trezeşti.
Sebi veni cu Desculţu. Între timp Maya îl alese pe şef şi-l duseră în spate, după nişte butoaie.
Se auzeau gâfâituri. Avea ciudă pe şef pentru că-l eliberase din funcţie, dar îi era şi milă. Se afla într-un magazin care vindea unelte pentru agricultură. Reuşi să scape din lanţurile în care-l prinsese Sebi. Se gândi să ia o greblă, dar o lăsă din mână. Apoi luă o drujbă, dar nici aceasta nu-i fu pe plac. Alese în sfârşit o coasă cam ca a lui Manuel Calavera din Grim Fandango şi se duse în zona în care se auzeau gâfâituri. Maya era îmbrăcată cu o pereche de chiloţi din piele care aveau ataşat un penis de cauciuc şi-l sodomiza pe şef pe la spate. Îi hăcui pe Maya, Sebi şi Desculţ, iar şeful cu pantalonii în vine îi mulţumi şi-i dădu drept răsplată 100 de euro. Băgă banii în buzunar, luă din geanta Mayei cheile de la maşină şi ieşi din magazin. Pentru că Fiatul Panda era grav avariat se sui în Logan şi plecă spre casă.
Femeia îl întâmpină, mâncând brioşe.
- Al cui e Loganul ăsta, iubitule?
- Nu este Logan. Este o locomotivă.
- A cui este locomotiva?
- Este a Mayei.
- Cine e Maya?
- Maya e moartă, iubito. Maya e moartă.
Dacă aţi citit povestea până în acest punct aţi citit degeaba. Este doar o glumă făcută la adresa lui Ionescu, care are ceva împotriva povestirilor inspirate din Pulp Fiction. Povestea adevărată începe mai jos.

Eufrosin îi promisese că-l va ajuta să se răzbune pe sistem, aşa că primul gând cu care se trezi dimineaţa a fost de a întocmi o listă cu chestile care-l deranjaseră în ultima vreme, însă după ce se mai dezmetici un pic din somn, simţi nevoia de a mânca ceva, aşa că lăsă lista pentru mai târziu. Era trecut de ora 10 şi nu mai dormise de multă vreme aşa de bine. Frigiderul era plin cu multe bunătăţi, dar se gândi că în următoarea vreme o să trăiască doar din economii, aşa că trebuia să mai reducă un pic din mesele copioase pe care le lua în vremurile când era angajat şi lună de lună avea un salariu sigur. Deschise laptopul şi din obişnuinţă îşi verifică mailul de serviciu, dar acesta era bineînţeles dezactivat. Se amuză de această mică scăpare, însă deschise winamp-ul şi încărcă un play list pe care nu avusese răgazul de a-l asculta în ultimul timp. Pentru micul dejun două ouă ochiuri erau de ajuns, alături de un ceai verde. Termină de mâncat şi încercă să se gândească la ce avea să facă în continuare, dar nu-i venea nimic în minte. Ziua abia începuse. Nu mai ştia ce să facă cu timpul său liber pentru că în ultima vreme nu mai avea aşa ceva. Îi veni în minte că seamănă cu deţinutul din Shawshank Redemption care se spânzurase după ce fusese eliberat din închisoare, pentru că nu era capabil de a trăi o viaţă în care să nu fie comandat, să nu i se programeze timpul până la ultima secundă, să nu aibă un şef care să-i dea ordine. Însă îşi alungă repede acest gând, poate şi pentru că telefonul începuse să sune.
- Bună dimineaţa, spuse o voce de bărbat din telefon.
- Bună dimineaţa, răspunse mecanic fără să-şi dea seama cine era.
- Eşti liber mai pe seară?
- Sunt liber oricând.
- Atunci te aştept la orele 20 în Club 70. E seara The Sensational Alex Harvey Band.
- Ok, dar cine e la telefon?
Dar întrebarea sa nu-şi mai găsi răspuns, pentru că interlocutorul deja închisese telefonul.
Se aşeză pe canapeaua Ektorp roşie, îşi luă laptopul în braţe (play listul ajunsese la una dintre melodiile lui favorite, Jesus just left Chicago) şi începu să scrie într-un fişier WordPad ceea ce îl deranja. Fiecare problemă cu liniuţă, una sub alta.
- ŞEFU
- şoferii puturoşi care nu renunţă la maşină pentru nimic în lume, astfel încât blochează oraşul zi de zi
- ţopârlanii cu BMW, Mercedes sau maşină de teren la mâna a doua (impropriu spus la mâna a doua, că de fapt sunt la mâna a cincea) cu numere de Bulgaria
- toate maşinile cu număr de Bulgaria (bineînţeles, excepţie fac maşinile cu număr de Bulgaria ale bulgarilor)
- ţiganii
- mâncarea procesată
- oamenii care stau câte 10 minute la bancomat pentru a ridica banii, făcând cozi în spatele lor
- cei doi muncitori care văzându-l pe un tânăr citind în tramvai, vorbeau între ei: "uite-l şi p'ăsta, se crede la bibliotecă"
- politicienii
- muzica de la Radio Zu (bine, acum nu mai sunt nevoit să-l ascult. îl ascultam la birou, obligat de colegi)
- posesorii de scutere
- pizdele care fac muzică comercială şi nu au pic de voce (Amy Winehouse drogată moartă la Belgrad a cântat de 1000 de ori mai bine ca ele)
- puţoii de la terasele din Dorobanţi care stau la masă fix pe trotuar. ce plăcere găsesc în a mânca în decor de ţigani cerşetori care parchează maşini sau simpli trecători care merg la treburile lor?
- ţiganii care au pus stăpânire pe parcări şi îţi cer bani pentru că te ajută chipurile sp parchezi
Îi trimise lista lui Eufrosin pe mail, după care se gândi că ar fi potrivit să spele rufe la maşina de spălat automată.

În momentul în care Eufrosin citi mailul, Maya tocmai vindea o motocositoare Stihl FS 40 unui client. Maya lucrează într-un magazin de unelte pentru agricultură şi cunoaşte foarte bine marfa pentru că ea insăşi munceşte în agricultură când are timp şi are o mulţime de unelte acasă. Clientul plecă mulţumit, iar Maya profită de momentele libere pentru a citi mailul. Printre altele primi o invitaţie în club, la ziua unei prietene. Prietena îi mai spuse că va fi o seară dedicată celor de la The Sensational Alex Harvey Band, dar Maya nu auzise niciodata de The Sensational Alex Harvey Band, insă pentru că era vineri seara şi nu avea altceva de făcut, acceptă. În timp ce Maya căuta pe wikipedia informaţii despre The Sensational Alex Harvey Band, Eufrosin se gândea ce pedepse să aplice celor din lista trimisă de prietenul sau.