Tramvaiul

În Praga, după bere şi înfăţişarea oraşului, pe locul 3 mi-au plăcut tramvaiele. Vechile tramvaie cehoslovace produse în anii '70 (se mai văd şi prin Bucureşti pe unele linii de la periferie, rotunjoare şi cu vagon)  însă modernizate sau noile tramvaie Skoda, adevărate bijuterii ale mecanicii şi electronicii din prezent. Soseau în staţii cu o precizie de ceas elveţian după orarul afişat pe fiecare peron. Le-am urmărit în mod special la diferite ore din zi, pe diferite trasee, şi niciodată nu au întârziat. Te poţi baza pe un tramvai praguez. Ştii că poţi pleca de acasă şi faci cinci minute până la staţie, iar în al şaselea minut eşti în tramvai. Tramvaiele sunt o constantă în viaţa acestor cehi civilizaţi.

Bucureşti. Mă deplasez zilnic cu tramvaiul 1. Dimineaţa şi după-amiaza la ore de vârf. Se întâmplă să aştept şi 20 de minute. Oamenii întârzie la serviciu dimineţile din cauza tramvaiului. După 20 de minute de aşteptat se dă o luptă pentru urcare, iar înăuntru e adevărat război. Oamenii se împing ca la grămada ordonată din rugby. Cel mai rău e într-o zi ploioasă când în interiorul tramvaiului este cald şi umezeală ca într-o seră pentru plante tropicale, iar oamenii stau ca sardinele în conserva. Poporul român e un popor de dobitoci. Niciodată nu ne vom baza pe tramvai aşa cum o fac cehii, pentru că suntem nesimţiţi, ignoranţi, proşti, mizerii de oameni.