vineri, 5 octombrie 2012

O Warszawa 223 puţin pătată de Pepsi Cola

Stau la birou. Ascult Nick Cave. Cu jumătate de minte mă concentrez asupra muncii pe care trebuie să o fac, iar cu cealaltă jumătate mă gândesc la forma pe care o va avea următoarea mea nuvelă. Sunt un nuvelist foarte slab, cele două nuvele scrise până acum atrăgând atenţia şi laudele mai degrabă unor oameni care nu au nimic în comun cu literatura. Dintre cei care au mai citit cărţi la viaţa lor, unii mi-au spus că scrierile mele nu au final, alţii că sunt un pervers incorigibil care stă cu o mână pe pulă atunci când scrie. În birou este foarte cald, iar aerul este închis. Îmi amintesc de o întâmplare din clasa a VII a, când tovarăşa profesoară de matematică,  Malciu Teodora, le-a spus tuturor băieţilor să iasă din clasă pentru o oră, păstrându-le doar pe fete. Noi, băieţii, ne-am bucurat de oră liberă şi am încins o miuţă, iar în pauza următoare, curioşi fiind, am întrebat-o pe şefa clasei despre cele întâmplate. Şefa clasei, care totodată era şi comandantă de detaşament cu şnur galben, ne-a povestit despre ce era vorba: "Profa ne-a spus că în clasă miroase a chiloţi de fată şi că trebuie să ne schimbăm zilnic chiloţii.". Oare ce nas avea profesoara? Am vorbit între noi băieţii şi niciunul nu simţise vre'un miros ciudat şi nici nu ne imaginam cum trebuie să miroasă chiloţii de fată. Au trecut mulţi ani de atunci, iar acum doar stau la birou amintindu-mi de această scenă. Aerul este închis şi poate dacă profesoara Malciu Teodora ar mai trăi şi s-ar afla cu noi în birou, ar spune că miroase a chiloţi de fată.

Outlook-ul clipeşte în taskbar, semn că am primit un mail. E chiar de la şef. Inima mi se strânge pentru că niciodată mailurile de la el nu prevestesc ceva bun. Acum îmi spune să opresc muzica, că-i de handicapaţi. Nick Cave, muzică de handicapaţi, aşa crede el. Tocmai ascultam piesa "Do you love me?" de pe albumul "Let love in" din 1994. Îmi pun căştile şi ascult mai departe tot albumul. Extraordinar. Până la terminarea programului nu mai dau atenţie nici şefului, nici mailurilor. Ascult Nick Cave şi mă gândesc cum să aştern o poveste pe hârtie, sau mă rog, cum să o scriu la computer.

S-a lăsat seara şi e linişte. Parcarea institutului este plină de frunze galbene care foşnesc sub paşii mei. Deşi sunt înconjurat de câteva clădiri din beton şi sticlă, aerul mi se pare proaspăt în comparaţie cu cel din birou. Lumina galbenă a unui felinar bate chiar pe maşina mea. Deschid portiera, mă urc şi las geanta diplomat pe bancheta din spate. Anul trecut mi-am cumpărat maşină nouă printr-un credit la bancă pe cinci ani. Sunt foarte mândru de maşina mea, o Warszawa 223 de culoare crem. Multă lume întoarce capul după maşină şi asta îmi dă prilej de a mă umfla în pene deşi mi-e destul de greu cu rata lunară pe care o plătesc. Adevărul este că şi eu o şterg de praf zilnic, iar la sfârşitul fiecărei săptămâni o spăl şi o lustruiesc atât în interior cât şi pe afară. Într-un cuvânt maşina arată impecabil cu o mică excepţie, textura scaunului din dreapta faţă fiind pătată de Pepsi Cola.

Oraşul este pustiu. Conduc liniştit. Deschid aparatul de radio din Warszawa. Slim Harpo interpretează melodia Strange love. Îmi unge sufletul şi îmi aminteşte de o întâmplare petrecută în timpul verii ce tocmai a trecut. Opresc în faţă la Penguin Point, intru şi cer coaste de porc, cartofi prăjiţi şi două beri, totul la pachet. Asta îmi va constitui cina, afundat în fotoliu cu ochii la obişnuitul serial de vineri seară. Poate cea mai frumoasă parte din săptămână.

11 comentarii:

  1. "muzica de handicapati" ahahahahahhaah mi se pare genial.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma gandeam ca seful ti-a zis prin viu grai sa dai muzica mai incet. ciudat functioneaza lucrurile intr-o corporatie!

    si mai ciudat e cu penguin point. de unde stii tu, un fan fidel al kfc de penguin point? si mai ales: de unde stii ca acolo mancam foarte des in vremea cand am stat in warsaw, in, back in 1995?

    ''EU vin pe Polonă, cu un bidon gol de douăzeci de litri în mina stingă şi cu o geantă neagră atîrnată de umărul drept. E întuneric, dar nu destul pentru a mă lăsa oprit din drum de o mica necesitate. Caut un loc mai întunecos, mai ferit de eventuale priviri, în fata mea strada e pustie. Arunc o privire si peste umar si nu vad pe nimeni. Ma opresc, în dreapta, printre doua garduri de sipci putrezite începe una dintre acele stra­dute scurte si înfundate care se cheama "intrari", pe frantuzeste "impasse". E un loc potrivit, între timp, des­copar pe gard o placuta albastra. Deci drumeagul asta de tara, strimt si pavat cu pietre de rîu între care cresc smocuri de iarba, e totusi o strada ! Strada Slavesti - scrie pe placuta.''


    cam de asta mi-a amintit aceasta postare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Ionescu !
    N-am stiut ca ai fost in State. Ce ai cautat acolo?
    Nu, nu mi-a zis prin viu grai. Bancul ala care circula odinioara ca acum scriem mail chiar si colegului de birou este 100% adevarat.
    Stiu si eu o straduta foarte ingusta care da in Str Polona, nu stiu daca e Slavesti. M-am uitat un pic pe google map si pare sa nu fie, pentru ca este pe partea stanga a Polonei, cu mergi dinspre Stefan cel Mare spre Mihai Eminescu.
    Si mai e o strada la fel de ingusta intre Matasari si Agricultori. Se numeste Strada Balciului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aici apare o mică inadvertenţă cu ce povesteai mai demult. Dacă în 1985 erai în clasa I, nu se poate ca în clasa a VII-a să mai ai comandantă cu şnur galben, pentru că între timp se desfiinţase Organizaţia Pionierilor.

    Pentru mine au fost nişte vremuri frumoase. Eu aveam şnur albastru.


    RăspundețiȘtergere
  5. Categoric, iar Warszawa nu se mai produce din 1973, asa ca in 2011 nu aveam cum sa cumpar una noua. Dar de asta e frumoasa proza mea si place marelui public, pentru ca nu tine cont de timp catusi de putin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba da, aveai cum să-ţi cumperi una nouă.
      Faza cu timpul e că se ţine mereu cont de el fără să-ţi dai seama.

      Ștergere
  6. da, iar slim harpo- strange love a fost difuzat ultima oara la un post de radio in 1967. the summer of love, sa-mi fut una! plus ca la penguin point poti sa ceri maxim coaste de pinguin. acolo se serveste doar mancare kosher. dar mi se pare ca si pinguinii sunt treif.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putea să fie un radio pirat. Maşini de epocă poţi cumpăra; dacă merg bine costă mult şi fac de un credit. Când îţi cumperi o maşină, îi spui "nouă", oricum ar fi ea, pentru că nu e ca vinul.
      Inadvertenţa pe care am observat-o e de cu totul altă categorie decât cele pe care le-ai observat tu; nu e construită intenţionat.

      Povestea nu e rea, dar unui cititor ca mine îi trebuie internet sau comentariile tale ca să afle că Penguin ăla e dintr-o Varşovie, ca şi maşina. Merge deci ca post pe blog, nu ca povestire pe hârtie, aşa cum citesc eu de obicei povestirile. Nu sunt prea dispus să dau cu google ca să aflu nu ştiu ce cheie a poveştii.

      Ștergere
  7. Archaeopteryx, eu nu ma contrazic cu tine ca daca ai avut snur albastru inseamna ca ai fost comandant de unitate. Bineinteles, cand ai implinit 18 ani ai fost si membru de partid. Om destept.

    ionescu, pinguinul se inrudeste cu ornitorincul?
    kosher si treif nu stiu ce inseamna.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ar trebui să asculți BZN. Probabil că atunci ai primi o primă (evident că anunțul l-ai primi pe e-mail). Kosher manancă evreii și arabii. Treif este opusul lui kosher.

    RăspundețiȘtergere
  9. pinguinul si ornitorincul se inrudesc, in secsul ca amandoua fac parte din regnul animal. kosher si treif stii ce inseamna.

    RăspundețiȘtergere