Polonia

Împătimiţii acestui blog cunosc deja povestea de la Strbske Pleso cu gara cufundată în ceaţă, cu raţele de pe lac şi ciudata proprietară a hotelului din localitatea aflată în Munţii Tatra. De cealaltă parte a munţilor se întinde o nouă ţară. Vaste câmpii, râuri, munţi şi mare. Păduri nesfârşite, autostrăzi de calitate, femei de mare frumuseţe. Este vorba despre Polonia. Cum am ajuns să iubesc această ţară şi să-mi doresc să o vizitez? În clasa a XII a, doamna profesoară de geografie, Elena Lulea, ne-a dat să facem câte un referat despre o ţară la alegere. Pentru a evita comercialismul (nu am dorit să scriu despre Italia, Grecia, Anglia, USA) dar şi pentru a învăţa ceva nou, am ales să scriu despre Polonia. Elena Lulea a apreciat referatul, notându-l cu 10, iar eu mi-am spus că trebuie să ajung în Polonia. Asta s-a întâmplat după 14 ani.

Bine, nu pot spune că am vizitat Polonia, ci doar am trecut razant prin sudul ei, venind de la Praga spre Cracovia, iar apoi de la Cracovia spre graniţa slovacă, pe lângă Zakopane (unde nu am intrat din cauza aglomeraţiei de sâmbătă când mii şi mii de polonezi au dorit să meargă la munte).

Totuşi am stat două nopţi în Cracovia, într-un hotel excelent aproape de periferie. Apropierea de marginea oraşului a constituit un avantaj. Pentru a ajunge în centru luam de fiecare dată autobuzul de la cap la cap, astfel aruncând o privire asupra oraşului. O combinaţie de oraş fost comunist cu blocuri muncitoreşti, dar şi de oraş istoric cu case vechi. Destul de aglomerat în unele părţi, dar cu o circulaţie fluidă faţă de Bucureşti. Îngrijit, curat, cu spaţii verzi. Bisericile catolice mi s-au părut de o frumuseţe aparte, diferite faţă de catedralele ungurilor sau cehilor. Parcă mai luminoase, mai mari, mai aurite, inspirându-ţi bucurie. Am fost chiar şi la Catedrala Sf Florian unde între 1949 şi 1951 a slujit cel care mai târziu avea să devină Papa Jan Pawel II. Aici un polonez de rând în jurul vârstei de 70 mi-a vorbit într-o engleză destul de bună, povestindu-mi diverse fapte şi totodată întrebându-mă care mai este situaţia prin România.

(Polonezii. Când eram copil îmi povestea taică'miu că la ei e situaţia mai naşpa ca la noi, că i-a sărăcit de tot comunismul. Îi vedeam prin excursiile noastre, vânzând te miri ce. Odată am cumpărat de la ei un triplu ştecher, care îmi mai este de trebuinţă chiar şi acum după 25 de ani, atunci când fac bradul de Crăciun. Mă distra că polonezii au maşini Polonez. Copil fiind îmi parea rău că noi nu avem maşini Român. Tot taică'miu îmi spune că acum sunt sus de tot, că i-au depăşit şi pe cehi. Aşa e. Sunt de acord.)

Din autobuz văd o reclamă la Real. Pulpa de porc costă 8,75 zloti/kg. 1 zlot=1 leu. La noi pulpa de porc costă dublu. O imensă surpriză sunt preţurile din Polonia. Un Carlsberg (sticla de 1/2) la Shell pe autostradă costă 4 zl. Mâncarea şi băutura sunt ieftine, totul este ieftin. În Polonia nici vignetă nu îţi trebuie, iar pe autostrăzi poţi circula cu 140 km/h.

Centrul Cracoviei e pur şi simplu spectaculos. Cu mult mai puţini turişti ca la Praga, însă cu mult mai mulţi tineri. O grămadă de restaurante şi locuri unde poţi mânca ceva, magazine luminoase, clădiri impunătoare. O stare de bine pluteşte în aer. Sunt reclame cu Zubrowka peste tot.

Sigur, ca peste tot, am fost foarte interesat să intru într-un restaurant. Mi-a surâs un local cu specific georgian, cu o atmosferă foarte primitoare. Gruzinskie Chaczapuri. Nu am idee cât de gruzină a fost această mâncare, pentru că nu ştiu nimic despre această ţară, singurul contact cu această naţie fiind o carte de-a Elenei Bociorisvili pe care am citit-o. Dar mi-a plăcut mâncarea: o ciorbă de ciuperci măiastru pregătită (la români nu am întâlnit ciorbă de ciuperci, deşi avem ciuperci destule slavă Domnului) şi un piept de raţă cu cartofi, sosuri şi varză albă. Plus un vin georgian, roşu, sec pe a cărui etichetă am reuşit doar să descifrez numele oraşului Tbilisi. Iar a doua zi am ales o cantină împinge-tava, unde am mâncat pe nimica-toată şniţel cu piure, salată de varză cu morcovi şi am băut o bere Lech.

Din Cracovia şi până în Slovacia începe o zonă foarte frumoasă de munte. Cuvintele sunt inutile pentru a-mi exprima plăcerea provocată de vizita în Polonia. Am să ataşez câteva poze pe blog (catedrala Sf Florian, interiorul catedralei Christo Transfigurato, adica Schimbarea la fata, două din centrul Cracoviei şi una din apropierea Tatrei) şi ceva mai multe pe contul de facebook "Nopti si zile blog".