Seară de toamnă

Tramvaiul 1 de noapte este aproape complet cufundat în beznă. După o zi de muncă abia aştept să deschid cartea şi să reiau lectura de acolo de unde am lăsat-o când am coborât din tramvaiul 1 de dimineaţă. Ca un făcut locurile din preajma celor trei neoane care aruncă o lumină cât de cât prietenoasă sunt ocupate. Ocupate de oameni care nu au nevoie de lumină pentru că nu vor să citească. Citesc în întuneric. Şi aşa nu mai văd bine. Mi-ar plăcea ca cineva să mă lase mai aproape de lumină, dar nimeni nu o face. Nu din răutate, ci din prostie. Oamenii sunt mai degrabă proşti decât răi.

Mi-am cumpărat o stică de Pepsi la 0,25. Aveam impresia că are capac twist off. M-am înşelat. M-am căznit să o deschid frecând capsula de un gard. Fără succes. Îmi venea să o sparg de asfalt. Dintr-o alimentară a ieşit o femeie şi mi-a întins zâmbind un desfăcător de bere. I-am mulţumit.

În anii '60 România era în tratative cu Volkswagen pentru a produce un automobil autohton destinat populaţiei, autoturismul Dacia. După vizita generalului Charles de Gaulle în România lucrurile au luat o turnură de 180 grade în ultimul moment. Dacia a fost construită după modelul Renault.

Carnea crudă a început să se producă în laborator. Am găsit ceafă de porc crudă cu urme de plastic în ea. Sunt sigur că porcul nu avea bucăţile de carne lipite cu plastic între ele.