Poate nu este cel mai bun titlu, pentru că nu ai nevoie de toate acele simţuri la care se referă credinţele chinezeşti, ca să îţi dai seama că acest roman este despre iubire, iubirea dintre două surori – între care este posibil să nu existe legături de sânge, dintre mama surorii mici şi bărbaţii din viaţa ei pe care îi aduce aproape pentru a obţine un echilibru, dintre doi oameni vii aflaţi în planul realităţii şi dintre reprezentările lor trecute, aflate într-un plan paralel şi pe care se ocupă să îl descrie sora mai mare, dintre mătuşa şi fata care pleacă peste ocean pentru a-şi împlini promisiunea dintr-o altă viaţă. Sau poate este cel mai bun titlu, pentru că ai nevoie de absolut toate simţurile ca să nu uiţi, ca să îţi aminteşti, ca să ştii, ca să vezi şi să auzi văzutul şi nevăzutul, cuprinsul şi necuprinsul unde am sălăşluit odată şi de care ne dăm seama câteodată fără să înţelegem.
Kuan este sora mai mare din China pe care Olivia – Libby-ah, sora chinezo-americană din San Francisco parcă, nu o acceptă şi alături de care este nevoită să trăiască. Kuan face descrieri amănunţite legate de lumea Yin unde sunt fantome cu care ea poate comunica foarte uşor şi viaţa anterioară în care se aflaseră amândouă şi soţul Oliviei. În urma plecării în China a celor trei pentru obţinerea de material, nu doar fotografic, care să susţină un articol despre mâncarea chinezească autentică, sora cea mică realizează că multe dintre poveştile cu care o teroriza Kuan au baze reale.
Am citit o carte foarte deosebită de tot ce am citit până acum. Poate, din cauza, stilului foarte diferit, fiind vorba despre o carte cu trimitere la o țară imens de bogată în tradiții și obiceiuri. Este vorba despre China. Adesea am vrut s-o abandonez. Mi s-a părut foarte greoaie, interferând realul cu irealul și cu multe altele. Până la urmă am citit-o și asta e important! O felicit pe autoare. Magda.
RăspundețiȘtergere