Calea ferată

Iarnă. Vechiul drum spre mare este puţin circulat şi pe timp de vară, dar acum este chiar pustiu. În paralel cu el merge drumul ferat. Fiind un iubitor al trenurilor opresc maşina în zăpada de lângă şosea şi urc spre linia ferată dublă pentru a cerceta totul mai îndeaproape. Iau aparatul foto şi fac câteva poze. Mă bucur de liniştea din jur. Nu se aude niciun tren, oricum trec foarte rar. Liniştea este întreruptă de o maşină care se apropie. Disting o dubiţă bleumarin pe care scrie Jandarmeria. Se opreşte chiar în faţa maşinii mele, iar din ea coboară doi jandarmi în uniforme.
- Bună ziua, mi se adresează unul dintre ei. Sunt căpitanul X de la Jandarmerie.
- Bună ziua!
- Ce faceţi aici?
- Nimic în mod special. Mă odihnesc. Sunt în concediu. Vreau să merg la Călăraşi.
- Da?
- Da.
- Chiar nu faceţi nimic altceva?
- Nu. V-am explicat doar. Mă relaxez. De ce? Aveţi impresia că vreau să fur linia ferată?
- Mda. Aşa credeam. Că ne-au înnebunit ăştia.
- A, nu,nu. Eu m-am oprit să fac câteva poze şi plec mai departe.
- A, poze cu peisaje. Foarte bine. Ne scuzaţi. La revedere!
- La revedere!

Chiar cu câteva zile înainte citisem despre hoţii care fură şinele de la calea ferată spre Constanţa. Sper din tot sufletul ca jandarimii să-i prindă. Şi din cauza lor CFR-ul a ajuns în colaps. Am mai tras câteva cadre după care am plecat şi eu spre Călăraşi. Până în următorul sat, Dor Mărunt, nu i-am ajuns pe jandarmi.