Ruxandra Cesereanu - Un singur cer deasupra lor

O suită de povești ce prezintă personaje cheie ale perioadei comuniste din România, începând cu anii '40 (rezistența din munți) și terminând cu timpurile lui Iliescu, perioada care mi s-a părut cel mai tare atacată de către scriitoare, atât prin numărul de pagini dedicate cât și prin critica dură adusă. În ultima vreme am citit o grămadă de cărți despre comunism, unele melancolice ce te fac să-ți fie dor de acele vremuri (de exemplu "Născut în URSS" a lui Vasile Ernu), altele criticând ferm această politică despre care se spune că a aruncat România în beznă. Ruxandra Cesereanu face parte din ultima categorie. Sigur, lucrurile despre care ne vorbește în carte sunt cunoscute tuturor, îi știm prea bine pe securiști, pe torționari, pe cei care stăteau la cozi, pe Ceaușescu, pe mineri sau pe Iliescu, însă scriitoarea (despre care Poliromul nu dă niciun fel de indiciu referitor la vârstă, dar wikipedia ne informează că e născută în 1963 la Cluj) îmbracă totul în haina unei povești triste și te face să înnebunești de ciudă atunci când realizezi că nu e deloc poveste și că e cât se poate de real totul. Citind cartea îți vine să te piși pe securiști, mineri, Țurcanu, comuniști și neocomuniști. Povestea care m-a emoționat cel mai mult este cea a domnului Ionescu, care e povestea a mii de bucureșteni printre care și bunicii prietenului meu Eufrosin.