Dacă vedeam un film având la bază această carte mi s-ar fi părut prost, un film de groază categorie B la care numai un adolescent ori un șomer s-ar uita. Dar cartea mi-a plăcut, pentru că Yamada are un stil foarte cinstit, care te atrage imediat prin simplitate dar și prin faptul că te face curios. Știe să spună o poveste. Avem ca personaj principal un bărbat de 47 de ani care tocmai a trecut printr-un divorț. Locuiește într-o clădire unde toate apartamentele sunt închiriate pentru birouri, astfel că noaptea rămâne singur în tot blocul aflat undeva lângă centura numărul 7 a Tokyoului. Într-una din seri o femeie îi bate la ușă și îi spune că e vecina lui de la etajul 3, deci până la urmă sunt doi care ramân peste noapte în clădire. Pe de altă parte personajul nostru își întâlnește părinții într-o suburbie a orașului. Nimic anormal dacă bieții părinți nu muriseră cu vreo 35 de ani în urmă. Cam așa stau lucrurile în romanul japonezului. Simple cumva pentru că sunt trucuri ieftine, dar până la urmă nu e deloc o carte rea.
joi, 18 aprilie 2013
Taichi Yamada - Străini
Dacă vedeam un film având la bază această carte mi s-ar fi părut prost, un film de groază categorie B la care numai un adolescent ori un șomer s-ar uita. Dar cartea mi-a plăcut, pentru că Yamada are un stil foarte cinstit, care te atrage imediat prin simplitate dar și prin faptul că te face curios. Știe să spună o poveste. Avem ca personaj principal un bărbat de 47 de ani care tocmai a trecut printr-un divorț. Locuiește într-o clădire unde toate apartamentele sunt închiriate pentru birouri, astfel că noaptea rămâne singur în tot blocul aflat undeva lângă centura numărul 7 a Tokyoului. Într-una din seri o femeie îi bate la ușă și îi spune că e vecina lui de la etajul 3, deci până la urmă sunt doi care ramân peste noapte în clădire. Pe de altă parte personajul nostru își întâlnește părinții într-o suburbie a orașului. Nimic anormal dacă bieții părinți nu muriseră cu vreo 35 de ani în urmă. Cam așa stau lucrurile în romanul japonezului. Simple cumva pentru că sunt trucuri ieftine, dar până la urmă nu e deloc o carte rea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Moshulica, daca cineva ti-ar propune sa scrii o carte, ai face-o?
RăspundețiȘtergerePai as scrie si fara sa-mi propuna cineva, dar nu am talentul necesar. Nu iese nimic, doar niste povesti pentru un blog.
RăspundețiȘtergereIntrebam fiindca e un tip pe net, pe unde umblu eu care, cica...
RăspundețiȘtergerehttp://www.arhiblog.ro/despre-bere-carte-scurt-beretristica/
Si eu ma gandeam ca te-ai fi cizelat citind atatea carti. O sa-i dau link aici.
Odata te-am indemnat sa cumperi bere Terapia dar la vremea aia se vindea doar in Timisoara. Vezi ca acum se vinde si in Bucuresti si o lauda pana si Animaloo.
Am citit acolo. Multumesc pentru laude si tie si lui Hary. Trei nuvele am scris si eu. Cu Amalia Craciun, cu fata din parc si cu Lavinia de la Craiova. Sigur, o sa mai scriu si altele. Mi-ar placea sa fiu publicat. Bere Terapia nu am vazut pe nicaieri.
RăspundețiȘtergerePai scrie, Moshulica.
RăspundețiȘtergereOdata concuram in comentarii, pe forumuri; acum e vremea sa concuram in opere. :))
Asadar, cheama-ti degraba muzele. A mea e in beci.