marți, 28 mai 2013

Şase ani şi două zile (II)

În urmă cu şase ani m-am angajat pe o leafă destul de bună plus bonuri de masă. Îmi permiteam să mănânc în oraş zilnic, dar nu la vreun restaurant sofisticat, ci la o cantină obişnuită. În luna decembrie a primului meu an în companie am primit al 13-lea salariu, iar de la 1 ianuarie anul următor am primit o mărire de salariu. Peste alte şase luni leafa s-a mărit din nou, aproape dublându-se. Erau bani destui şi de multe ori nu-i terminam de cheltuit că deja primeam următorul salariu. Benzina era sub 3,5 lei, mâncarea ieftină, îmi permiteam să mănânc serile la un restaurant mai dichisit şi să beau o sticlă de vin. Îmi permiteam haine de firmă. Îmi permiteam să merg la salonul de masaj erotic. Îmi permiteam excursii cu avionul în lume. Bonurile de masă veneau în continuare, în număr egal cu zilele lucrate dintr-o lună. Erau foarte folositoare, fie puteai mânca zilnic o masă caldă pentru un bon, fie puteai merge şi cumpăra din hypermarket un coş plin, plătind cu toate bonurile. Munceam cu spor şi eram foarte mulţumit de banii câştigaţi. La locul de muncă era o atmosferă plăcută şi nimeni nu avea nimic de reproşat. Atât angajatorul cât şi angajaţii erau mulţumiţi. La etajul nostru erau două departamente cu un total de peste 40 de oameni care lucram la o chestie comună. Aveam uneori şi momente libere în timpul programului de lucru, aşa că puteam sta pe internet sau citi o carte. Intram la ora 9 şi ieşeam la ora 18, dar aveam o oră întreagă pentru pauza de masă şi o mică plimbare prin împrejurimi. Anii 2007 şi 2008 au fost foarte buni, criza încă nu sosise la noi. Compania a organizat chiar şi două team-buildinguri în renumita staţiune Vama Veche de la Marea Neagră. Aceste ieşiri alături de colegi mi-au inspirat şi povestirile publicate pe acest blog (le găsiţi dând search la cuvântul team building). În luna decembrie 2007, tot pe banii firmei, am fost la o petrecere de Crăciun. Atmosfera foarte destinsă, cu mâncare şi băutură la discreţie. Tot în decembrie am urmat şi noi un obicei corporatist foarte drag mie, acela al cadourilor între colegi. Într-o urnă special amenajată erau biletele cu numele noastre şi fiecare coleg trebuia să tragă un bilet şi mai apoi să cumpere un cadou pentru cel de pe bilet. Cinci ani la rând am făcut aceste cadouri corporatiste şi-mi amintesc şi acum ce am primit de fiecare dată: trei sticle de vin, un dinozaur muzical de jucărie, o sabie+o sticlă de vin unguresc, două cărţi, o maşinuţă Chevrolet Bel Air+dulciuri comuniste. În a şasea iarnă petrecută la companie nu s-a mai dorit organizarea acestor cadouri. De fapt decăderea a venit în decembrie 2008, când n-am mai primit al 13-lea salariu, dar despre asta cu altă ocazie.

19 comentarii:

  1. decembrie 2008 a fost ptr foarte multi start-ul declinului total. inclusiv ptr mine. la sfarsitul lui 2008 am innebunit la propriu.

    RăspundețiȘtergere
  2. imi amintesc c-am facut schimbul de cadouri cu dorobantu, prin loteria locomania.ro. doar ca n-a fost un schimb real. io am primit un tricou extrafin de firma (banuiesc) de la dorobantu si nu i-am trimis nimic, poate doar niste injuraturi. oare sunt un om fara suflet? - ma intrebam prin decembrie 2008.

    RăspundețiȘtergere
  3. bai gaby, dar care a fost salariul de incadrare la aceasta corporatie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-ti pot spune. salariul este intotdeauna confidential. plus ca citesc aici fosti colegi de-ai mei si ce vor zice pe urma?

      Ștergere
  4. hmm, in legatura cu aceasta prejudecata as spune ca la ,,salariul de incadrare,, nu exista dusmanii. poate s-a inselat angajatorul in privinta ta si ti-a dat mic/ mare. maririle sunt alea care conteaza ptr ca acolo se vad rezultatele locale, la firma respectiva.

    RăspundețiȘtergere
  5. În luna decembrie al primului meu an /// te rog sa te interesezi cum se scrie si sa corectezi //a cui luna ? a primului an///, ce diferenta este intre tine si vreun fotbalist daca tu care citesti atat esti praf la gramatica, nici alea cu 2 i trei i nu le nimeresti, ti/am mai zis.

    RăspundețiȘtergere
  6. dar ce legatura are cititul cu gramatica? crezi ca memorez de prin carti cum se scrie corect? inseamna ca aia de citesc zilnic libertatea sau cancan scriu la perfectie. nu stiu gramatica si pace.

    RăspundețiȘtergere
  7. hmm, n-as spune ca acest comentariu a lui nicu e complet depasit. e complet depasit numele ,,nicu,,. numa puscariasii si nebunii au numele asta. dar asta-i alta poveste.

    un cititor fervent cum este gaby ar trebui sa stie gramatica limbii romane. motivele sunt pura intalnire zilnica cu textul construit corect dpdv gramatical si uzura lecturii. dar de ce oare gaby nu stie gramatica in aceste conditii? sa speram ca din cauza ca este absorbit de cuvant. pana la urma citit murakami te doare la pula de gramatica limbii romane. te gandesti la japonia si la cum i-ai pune mana la pizda unei tinere japoneze. asta-i si scopul teztului, sa-l intelegi pe murakami, nu sa faci analiza gramaticala romaneasca. s-ar putea ca bietul gaby sa aiba dreptate.


    imi place acest blog la foarte mult. ma calmeaza. as putea sa scriu un roman in comentariile acestui blog. e un fel de ceatza care mi se aseaza pe ochi si ma face sa bolborosesc ore in sir. mi-as face un blog despre mancare in subsolut acestui blog.
    ca-n kafka.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai putea să faci o nouă povestire doar despre experientele tale la salonul de masaj erotic...

    RăspundețiȘtergere
  9. 'te-n galci Livule! Acu esti patron? :))

    RăspundețiȘtergere
  10. nicu puscariasu31 mai 2013 la 23:24

    nici mie nu/mi place numele pe care l/am primit, dar Patroane daca pe tine te cheama Liviu, cum iti zice morom3t3 e mai nasol decat Nicu, numele Liviu il asociez mereu unui adolescent dintr/ala prostalau care nu va deveni nicioadata barbat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Liviu e nume imparat roman

    RăspundețiȘtergere
  12. Salut, sa detaliezi intr-un roman aventurile tale de la salonul de Masaj Erotic !!
    Poti sa-l numesti :
    "Aventurile unui junior in Paradis"

    El Gordito :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca se poate scoate un roman din asa ceva. Vorba aia, Yasunari Kawabata a scris un roman despre experientele unui batran care intretinea relatii sexuale cu niste femei ce dormeau.

      Ștergere
  13. gaby, am o intrebare. fara studiile superioare puteai sa te incadrezi si sa lucrezi la job-u asta pe care tocmai l-ai parasit?

    RăspundețiȘtergere
  14. da, categoric. desi ei in cerinte specifica studii superioare, nu sunt deloc de trebuinta. la foarte putine joburi din zilele noastre chiar ai nevoie de studii superioare.

    RăspundețiȘtergere
  15. Salut,

    Frumos blog , astept cu nerabadarea partea a treia.

    RăspundețiȘtergere
  16. Mosule, cand am citit asta, m-am gandit la tine. Esti singurul corporatist pe care il stiu.

    http://www.arhiblog.ro/cameleonul-fratica/

    RăspundețiȘtergere