Când aveam 6 ani l-am întrebat pe bunicul Florin ce înseamnă "Made in Romania". El mi-a explicat că made înseamnă făcut în limba engleză, deci expresia noastră se poate traduce prin "produs în România". Începând de atunci am căutat cu aviditate pe orice ambalaj locația unde a fost produs respectivul obiect. Eram interesat nu doar de țară, dar și te oraș. Știam o grămadă. Nesul Globo se face în Brazilia, compotul de cireșe în Albania, vodka Stolichnaya în Rusia, pulberea de pus în lapte Maltova în India, laptele praf Tatra în Cehoslovacia, guma de mestecat Tipi Tip în Turcia, caramelele învelite în foiță de orez în Vietnam, la fel ca și creveții sau alunele trase în glazură de zahăr cu porumbelul păcii și globul pământesc pe pungă. Știam o grămadă de chestii citind doar ambalajele. Călătoream cu gândul pe nenumărate paralele și meridiane. Mai târziu am aflat despre berea Arbema produsă la Arad, berea Bergenbier făcută la Blaj ori salamul de porc de la Kosarom, făcut la Pașcani, județul Iași.
În zilele noastre nu mai este așa. Ni se ascunde identitatea produsului. Cumpărătorul nu trebuie să știe unde a fost făcut. Celebrul "Made in..." a fost înlocuit cu "Distribuit de...". Aflăm doar firma care distribuie și eventual importă, nu cine îl produce cu adevărat. M-am întrebat deseori cine produce covrigeii cu chimen de la Lidl, ori conservele de ton mărunțit Winny. Pe alte produse scrie "Fabricat în UE", dar nicio altă adresă. Uniunea Europeană este mare. Vreau să știu exact locul de unde vine laptele pe care îl beau la micul dejun. Berea a început să mă oftice cel mai tare. Îi doare mâna să scrie pe sticla de Neumarkt că este făcută la Unghieni, județul Mureș? Aflăm doar că este distribuită de Heineken România, București. Mă doare în pulă de Heineken România, vreau să scrie pe etichetă orașele țării mele. Pe nicio sticlă de bere din România nu ne este dezvăluit locul producerii. Pe Ursus scrie bere Cluj și că e distribuită de o firmă din București, iar la Cluj nici nu mai există fabrica de bere. Ăsta e capitalismul.
e o minciuna nenorocita marketingu asta. io pana de curand credeam ca ciocolata milka e facuta in elvetia. mi-a zis un prieten ca-i produsa printr-un subsol bucurestean. DAR SUNT VACUTELE ELVETIENE! CUM ISI PERMIT?
RăspundețiȘtergereursus, una dintre berile mele favorite cu siguranta tre sa fie si ea facuta prin bucuresti.
Ursus se face la Buzau. nu ai vazut fabrica in drumul tau catre casa de la Bucuresti pentru ca este la iesirea Buzaului catre Brasov. Eu mai nou beau Ciuc. Facuta de Heineken, dar nu am idee unde.
ȘtergereAi dreptate. Partea și mai proastă e că multe produse ”made in” sau ”made for” UE sunt fabricate chiar de sclavi (la propriu).
RăspundețiȘtergereCum asa? Nu mai exista sclavie. Nu e nimeni obligat sa munceasca. Poate sclavi la figurat, asa cum eram si eu la corporatie. Sclav, dar la figurat.
ȘtergereLa figurat toți sunt sclavi. Vorbeam despre sclavia la propriu, care există și în zilele tale. Chiar nu ai auzit de ea?
ȘtergereNu. Unde exista sclavie?
ȘtergereÎntreabă/l pe dl Ionescu, poate caută pe google
Ștergereda ma, io nu vreau sa muncesc. ce pot sa fac sa traiesc?
RăspundețiȘtergereExemplu concret:
RăspundețiȘtergereFabrica de confectii in Severin(toalele se duc in Franta):
-salar net: 500 lei
-ai norma si stai pana o termini. Ce program de 8 ore? Stai si 12, fara plata in plus.
- la confectii cica trebuie sa stai mereu aplecat peste masina aia de cusut si te iau durerile de spate.
2 luni a rezistat persoana de la care stiu. Acum e in Germania. la capsuni, si castiga mai mult decat un inginer.
Nu cred ca e chiar 500 netu. Deobicei confectionerele lucreaza in acord. Ajung pe la 800-900, in functie de cat muncesc, dar oricum e munca grea si castiga putin.
RăspundețiȘtergerepăi!
RăspundețiȘtergerehttp://www.bbc.co.uk/news/business-22867808
500, Mosulica. + cateva bonuri de masa de 10 lei. Cunosc cazul.
RăspundețiȘtergereSeverinul nu are industrie iar femeile ce sa faca? Daca nu pleaca in strainatate, se duc acolo si se umilesc.