ce am citit în martie

de Ionescu

motto: no more credit from the liquor store (zappa& cpt beefheart)

zece decembrie a lui george saunders este o carte care primește un foarte mare thumb up. proză scurtă, pe alocuri o putem încadra la s.f. autorul are un stil de frazare nu chiar clasic, ci de-a dreptul zbanghiu, a la donald barthelme, zic eu, poate destul de dificil pentru cititorii neexperimentați. nici subiectele nu sunt taman previzibile. avem bunăoară un jurnal al unui tată de familie, care, pentru a ține pasul cu vecinii bogați, le face plăcerea copiilor și dintr-un câștig la loz în plic cumpără niște fete semplica. fetele astea provin din țări sărace (una dintre el e din moldova) și sunt folosite ca ornamente de grădină (după ce în prealabil sunt înșirate pe o sârmă, conform unei proceduri inventate de doctorul semplica). sau: o femeie dorește să cumpere un câine pentru copii dar renunță după ce vede că potențiala vânzatoare își ținea copilul legat de un copac (spre a-l proteja). într-o altă povestire, deținuții sunt folosiți pentru a experimenta pe ei medicamente care le schimba dispoziția. un alt personaj lucrează drept castelan la un fel de parc tematic și pentru a fi mai elocvent în timpul programului de vizită primește și el ceva pilule care-l fac să devină extrem de vorbăreț și să povestească (într-un grai arhaic) despre o scena de sex între 2 co-workeri la care fusese martor mai devreme. cam așa:

I strode into the very Center of that Room and sent forth, to the many Guests gathered there, a right Honest Proclamation, in Earnest, & Aloud, to wit:
-That Don Murray had taken Foul Advantage of Martha, placing, against her Will, his Rod into her Womanhood on TorchLightNight;
- Further: that this foul Wretch had Procured Martha’s silence by Various Bribes, including her current Job of Worke;

-Further: that he had similarly attempted to Purchase my Silence; but that I would be SILENT no MORE, for was a Man withal, if nothing ELSE, and would SERVE Righteousness, Regarding NOT the Cost

să mai dăm un citat, dintr-o povestire despre un tip care se întoarce din război, cu serioase sechele psihice, la familia lui dementă.
“Ryan seems nice,” I said.
“Oh, God,” she said. “Literally the nicest human being I have ever known.”
“Except when he’s hitting,” I said.
“When what?” she said.
“Ma told me,” I said.
“Told you what?” she said. “That Ryan hits? Hits me? Ma said that?”
“Don’t tell her I told,” I said, a little panicked, as of old.
“Ma’s deranged,” she said. “Ma’s out of her frigging mind. Ma would say that. You know who’s gonna get hit? Ma. By me.”

frații lui strugațki sunt pesemne binecunoscuți în patria noastră pentru picnic la marginea drumului, romanul care a stat cumva la baza filmului cult călăuza. nu mai țineți voi minte, dar prin 198zeci și ceva, filmul ăsta a rupt puternic în capitală. eu am primit acum cadou și m-am și grăbit să citesc un roman mai degrabă polițienesc- hotelul "la crucea alpinistului". niște oameni sunt blocați de către o avalanșă la un hotel din munți. are loc o crimă. cine o fi vinovatul? seamănă cu 10 negri mititei? nu prea. căci intervin extratereștrii. cartea are ceva din leonida neamțu, poate umorul ăla absurd. dar vă recomand mai degrabă să-l citiți chiar pe leonida neamțu. niște oameni au făcut și un joc după acest roman. cum o fi? 👎

silvina ocampo e o argentiniană care i-a fost soață lui adolfo bioy casares. scrie niște scurte povestiri tipic sud-americane, despre cruzime și dragoste, un pic borgesiene. furia se cheamă cartea. o artistă autentică, dar nu taman pe gustul meu. prea mult mister. 👎