de Ionescu
la toți de față și viitori- sănătate!
hai să vedem o dată în plus câteva recomandări dintre lecturile acestui an, excluzând recitirile. în ordinea inversă a intrării în scenă, ele sunt așa:
laurent binet- pespective (traducerea claudiu constantinescu). este o carte pe care n-am terminat-o încă. pe laurent binet sigur l-am mai pomenit pe aici. de data asta avem un roman epistolar despre moartea în condiții misterioase a pictorului pontormo. florența 1557.
jonathan coe- martorul inocenței mele (traducerea radu paraschivescu). coe at his best. încerc să-i înțeleg ura față de cea care a pus umărul zdravăn la căderea comunismului în estul europei, doamna thatcher. desigur, nu pentru asta o disprețuiește el. în fine, ca și cel de mai sus, și ăsta poate fi citit ca roman polițist de tipul who dunnit la un prim nivel de lectură.
john fosse- un nume nou (trad. ovio olaru). al treilea și ultimul volum al septologiei, deosebit de frumos pentru cine se împacă cu stilul lui fosse. ceea ce nu e greu.
ion manolescu- ceilalți. o carte de vreo 8 sau 900 de pagini format mare, scris mic. același manolescu pe care-l știm din derapaj, dar încă și mai paranoic. mă rog, nu el, ci personajul alex robe, același nume din precedentele 2 romane ale lui, dar totuși altul.conspirații la tot pasul, cuante, neurologie, femei din belșug și învățăturile lui yuki-san.
thomas bernhard- ca tăietorii de lemne (trad. daniela ștefănescu). un nu foarte lung monolog interior al unui invitat cam cârcotaș la o cină în lumea artistică vieneză de prin anii 80. probabil s-au recunoscut unii și alții în diverse personaje, a existat și un proces de defăimare.
daniel kehlmann- joc de lumini (trad. iulian bocai). un roman despre viața frământată a regizorului austriac g. w. pabst, prins de război în germania nazistă, după ce avusese succes în europa prin anii 20 și mai puțin succes apoi la hollywood.
george saunders- ziua eliberării (trad. radu șorop). îi știm din alte volume stilul, povestirile lui distopic-absurde. e la înălțime și de data asta.
mathias enard- banchetul anual al confreriei groparilor (trad. cristian fulaș). și pe el îl știm, dar de data asta e mai expansiv. începe ca jurnal al unui antropolog mutat la țară și ajunge la descrierea banchetului din titlu.
bogdan alexandru stănescu- soarele negru. la scurt timp după splendidul abraxas, o nouă capodoperă. probabil peste câțiva ani, b.a.s. va ajunge și el subiectul penibilelor glume care se fac acum cu cărtărescu (iar n-a luat nobelul!). personajul e un copil/tânăr româno-camerunez în bucureștiul anilor 80-90, dar sunt multe sub-intrigi care ne duc la moscova, în germania nazistă etc. probabil cea mai frumoasă carte citită anul acesta, dar și ultima de pe listă mi-a plăcut enorm.
andrei gorzo- ce am învățat de la graham greene. nonficțiune de data asta. o carte despre viața și aventurile doctorului dan gorzo, tatăl autorului, un medic legist condamnat la închisoare pe vremea lui ceaușescu (pentru că s-a opus unei mușamalizări) și care după revoluție ajunge în anturajul lui gelu voican. totodată o mărturie despre formarea lui andrei gorzo, în care romanele lui graham greene (scriitorul, nu actorul recent decedat) au avut un rol esențial. coperta spune multe- o poză în care e jumate dan gorzo, jumate graham greene.
la mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu