miercuri, 15 decembrie 2010

Albert Camus - Străinul


O carte simplă şi uşor de înţeles la prima vedere, dar care până la urmă dă mult de gândit şi ridică probleme serioase.Romanul debutează într-un stil telegrafic (propoziţii scurte şi extrem de concise) înfăţişând un bărbat fără semnalmente care află că-i murise mama, pe care cu ceva vreme în urmă o trimisese la azilul de bătrâni. La aflarea veştii este lipsit de orice reacţie şi sentiment. Merge şi asistă la funeralii, stârnind uimirea celor din jur prin impasibilitatea de care dă dovadă. A doua zi după înmormântarea mamei merge la scăldat în mare (cu siguranţă Marea Mediterană, fiind vorba de oraşul Algiers) unde întâlneşte o fostă colegă, cu care dezvoltă o relaţie, în aceeaşi seară, la un film cu Fernandel, mângâindu-i sânii. Bineînţeles că devin iubiţi, dar nu poate spune că o iubeşte, sau că ea este unică în viaţa lui. Îi este indiferent. Îi face plăcere să-i vadă zâmbetul, rochile, probabil să facă dragoste, dar ar fi acceptat probabil orice altă femeie cu aceeaşi plăcere.De fapt în toate relaţiile cu celelalte personaje ale cărţii manifestă indiferenţă dar şi bunăvoinţă. Ajută pe toată lumea cu câte ceva, dar îi este indiferentă întreaga societate, chiar viaţa sau moartea. În circumstanţe ciudate ajunge să omoare un arab, spune el datorită soarelui care bătea prea puternic pe plajă. Facând o paranteză, pot spune că faza mi-a amintit de cum l-a ucis Butch pe Vincent în Pulp Fiction, din cauza prăjitorului de pâine. E închis, judecat şi condamnat la moarte. La judecată i se aduc drept acuze şi indiferenţa pe care a manifestat-o la moartea mamei şi după aceea. Moartea nu-l sperie câtuşi de puţin, pentru că la un moment dat tot trebuie să vină. După părerea mea avem parte de o resemnare mai cruntă decât resemnarea ciobanului mioritic în faţa morţii. Personajul lui Camus este resemnat încă din naştere.

Cartea poate stârni diferite interpretări şi până la urmă fiecare vede în felul său literatura, că doar nu e ştiinţă exactă. Eu am fost încantat de carte, de simplitatea frazei lui Camus pe care doar la Haruki Murakami am regăsit-o vreo 40 de ani mai târiu, dar şi de gândurile străinului, care trăieşte undeva în afara lumii, sfidând societatea şi rigorile ei. Şi în fond şi la urma urmei cartea poate fi luată ca o simplă poveste, care este excelentă.

11 comentarii:

  1. fernandel ii mangaia sanii?

    butch nu l-a ucis pe vincent din cauza unui prajitor de paine, ci fiindca daca nu il omora el pe vincent, cu siguranta vincent l-ar fi ucis pe el (pe butch, da?). nu zic si de faza din carciuma, ca nu avea timp butch sa isi aminteasca de asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. am pus virgule la faza cu Fernandel. e bine acum ?

    hai frate, ca Butch s-a speriat cand a sarit painea din prajitor si i-a scapat mana pe tragaci. nu cred ca vroia sa-l omoare pe Vincent, chiar daca a fost faza din carciuma.
    poate ne lamureste Eufrosin, ca e fan Pulp Fiction si el. baiatul numit dorobantu nu cred ca citeste acest blog. ori poate Mihaita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Butch (adica David din serialul Moonlighting) stia povestea cu ceasul pe care il tinuse taica-su in cur. Asa ca s-a gandit ca daca il omoara pe Vincent (Danny Zuko in Grease), care era in proces de defecare, ii poate rascoli linistit prin fecale in cautarea unui nou ceas de aur. E simplu. Butch l-a omorat pe Vincent din lacomie crezand ca toata lumea poarta in anus cate un ceas de aur.

    RăspundețiȘtergere
  4. interesanta ipoteza, carturare, dar vincent nu mai era in proces de defecare atunci cand a fost impuscat.
    gabriel, stii foarte bine ca nici teoria ta nu e adevarata

    RăspundețiȘtergere
  5. tot eu, am uitat ceva16 decembrie 2010, 16:31

    gabriel, strainul lui camus e citat si in tara aspra a minciunilor. pagina 413 in traducerea rumaneasca, cred

    RăspundețiȘtergere
  6. O, chiar asa e. Fantastic. Se amintesc multi scriitori mari in acea pagina. Uitasem. Oricum, eu datorita lui Murakami l-am citit pe Fitzgerald. De muzica pe care am ascultat-o datorita lui nu mai zic.
    Iaca, tocmai imi amintesc de Curtis Fuller - Five Spot After Dark din romanul "In noapte", votat drept romanul anului 2009 de catre bleu_ineffable.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa, Gabriel, ma bucur ca ai corectat.

    RăspundețiȘtergere
  8. trebuie sa fiti lamuriti in cazul prajitorului din pulp fiction. butch care era un om f puternic si controlat nu putea sa se sperie de un -cling- al aparatului. -cling-ul arata ca travolta e gata, tocma a fost prajit si ca pt butch o crima e ca si cum ar face niste paine la toaster pentru ca e cel mai dur personaj din tot filmu. il omoara pe unu cu bratzele goale in ring, il taie pe un poponar cu sabia ninja. si cu toate astea are cel mai bun destin din tot filmu. de ce? pt ca l-a salvat pe marsellus wallace de la psihopatii violatori. oricata ura ar fi intre doi oameni, intotdeauna trebuie sa existe solidaritate in fatza abjectului. butch a respectat asta si a fost iertat de dzeu.

    RăspundețiȘtergere
  9. pt ca

    -mia wallace a facut infarct

    - marselus a fost violat

    - travolta a murit

    - samuel jackson a ajuns boschetar(la fel, un destin bunicel pt ca a renuntat la gangstereala, echivalentu pocaintei in religie)

    - idiotu din masina a fost impuscat in cap de travolta pt ca n-a avut o opinie si asta e o pedeapsa capitala

    RăspundețiȘtergere
  10. Mr Wolf e de departe cel mai tare personaj din film. Isi pastreaza calmul si luciditatea. Iar pe langa asta mai face si glume bune sau ia persoanele peste picior.

    RăspundețiȘtergere
  11. mr wolf mi se pare complet cretin, e o metafora pt "common sense". planul lui este perfect banal, absolut orice om normal la cap putea sa faca ce-a facut el.

    RăspundețiȘtergere