Poveste despre spirite

Cu câteva zile înainte de Crăciun. O vreme bolnăvicioasă, mult prea caldă pentru această perioadă, nedreaptă pentru cei care îşi doreau un Crăciun alb, cu ninsori şi zăpadă. Ieşisem de la serviciu şi mergeam fără chef prin parc. Mă plimbam în singurătate, cu sufletul gol, plictisit cumva de Crăciunul ce încă nici nu venise. Aceeaşi aglomeraţie prin magazine, oameni mai săraci ca în alţi ani cheltuindu-şi ultimii bani pe cadouri sau mâncăruri pentru mesele de sărbători. Vor urma eternele ospeţe cu rudele pe care le vezi de câteva ori pe an, discuţiile de complezenţă, somnul greu şi neodihnitor în nopţile ce urmează exceselor culinare din această perioadă. Doar mergeam prin parc fără să mă gândesc la lucruri vesele, pentru că aşa era cadrul, lipsit de veselie. Trecând pe lângă fântâna arteziană, acum oprită, am auzit o voce în spatele meu. Zâmbind ca întotdeauna, fata din parc mă ajunse din urmă. Privindu-mă cu ochii ei mari, fără să adauge nimic, o porni alături de mine pe aleile întortocheate ale parcului. De fiecare dată când ne întâlnim sunt unele momente în care nu vorbim nimic, dar încă de la început am trecut uşor peste tăcerile stânjenitoare. Pentru a se simţi bine doi oameni nu trebuie să vorbească în continuu. Am ieşit din parc şi ne-am continuat drumul pe străzile oraşului trist, cu oameni grăbiţi şi plini de griji. I-am spus ce simt referitor la Crăciun şi mi-a dat dreptate, spunându-mi chiar că ea este anti Crăciun.

Pentru a ne înveseli puţin, mi-a propus să intrăm într-un local pentru a bea ceva. Ne-am pus hainele în cuier şi ne-am aşezat la una din mesele libere. Localul era puţin populat, oamenii probabil fiind la cumpărături, ori poate neavând bani pentru asemenea distracţii în această perioadă a anului. Ne-am aşezat faţă în faţă, pe două scaune de piele neagră. În difuzor se auzea în surdină, Little wing a lui Jimi Hendrix. O fată ce încă părea în liceu ne-a adus meniurile.Fata din parc a comandat un shake de 19 lei, iar eu o Coca Cola cu aromă de vanilie care costa 7 lei. Am stat tăcuţi până au venit băuturile, ascultând Frühling in Paris a celor de la Rammstein. Afară chiar părea o vreme de primăvară. M-am gândit că 19 lei este un preţ foarte mare pentru un shake, dar e treaba fetei din parc ce doreşte să bea şi câţi bani are de cheltuit. Totuşi, după ce au sosit băuturile nu m-am putut abţine :
- Crezi cã pot sã beau şi eu un pic?
- Te rog, zâmbi fata din parc şi-mi întinse paharul.
- Trebuie să ştiu ce gust are un shake de 19 lei.
Am luat paharul şi am vrut să scot paiul, dar fata din parc m-a oprit :
- Poţi să foloseşti paiul meu. N-am paraziţi intestinali.
- Poate am eu, i-am răspuns.
- Nu-i nimic. Mă descurc, îmi zâmbi în continuare, privindu-mă cu ochii ei mari.
Am sorbit de două ori şi chiar mi s-a părut un shake extraordinar de bun.
- La naiba, ăsta e un shake excelent !
- Ţi-am spus eu !, jubilă fata din parc.
- Nu ştiu dacă merită 19 lei, dar e un shake al naibii de bun.
Am discutat tot felul de nimicuri până ne-am terminat băuturile, după care fata din parc mi-a spus că stă în apropiere şi dacă vreau pot merge la ea să mâncăm ceva. Nu mai fusesem la ea acasă, nici măcar nu ştiam dacă stătea cu părinţii, sau dacă avea un iubit, ori poate fraţi. Nu o întrebasem şi nici nu mi se părea interesant de ştiut. Am acceptat invitaţia.

Se întunecase. Şoferii blocaţi în trafic claxonau furioşi.Pietonii treceau în viteză pe lângă noi cu pungile pline. Am mers liniştiţi vreme de câteva minute, nebăgând prea mult în seamă ce este în jurul nostru. A trebuit să ne oprim la Mic.Ro pentru a cumpăra o pungă de tagliatele şi caşcaval. Apoi, imediat este blocul în care locuieşte fata din parc, într-un apartament de două camere ce pare mobilat destul de recent. Ea a dat drumu la muzică de pe un laptop. OMD - Sailing on the seven seas.Ne-am dus în bucătărie pentru a prepara ceva de mâncare. Ea s-a ocupat de tagliatele, în timp ce eu am aranjat pe o farfurioară ceea ce găsisem în frigider. O jumătate de conservă de ton, un ardei, câteva feliuţe de şuncă de Praga şi o găletuşă încă nedesfăcută de brânză Almette.Este vorba despre brânzica ambalată în ceea ce seamănă cu un hârdău.În timp ce tăiam pâine, de la laptopul din sufragerie se auzea Bruce Springsteen - Dancing in the dark. Fata din parc purta un tricou cu Bugs Bunny ronţăind un morcov şi geanşi de culoare albastru deschis.Îşi desfăcuse părul şi nu arăta rău deloc.Oare chiar nu are un iubit ? Mi-am adus aminte de un fluturaş publicitar primit de la sectanţi şi m-am gândit să-i povestesc şi fetei din parc :
- Am primit mai demult nişte pliante de la misionari d’ăştia de pe stradă. Printre altele scria ca Iisus a spus că nu trebuie să te uiţi nu ştiu cum la femei pentru că atunci deja preacurveşti cu ele în gândul tău. Oare e un fel de sex spiritual ? Eu am descoperit sexul spiritual înainte de misionarii ăştia. Numai că sexul meu spritual e o chestie mult mai complicată. Nu înseamnă să te uiţi după femei şi să zici : „Mamă, ce fund şi ce tâţe”. Mie nu mi-a plăcut să fac asta niciodată şi cred că colegii mei din copilărie credeau că sunt homosexual.
- Iar mă provoci la discuţii religioase. Ei bine, nu este nicio invenţie, pentru că omul are tendinţa să se uite mereu peste gard la ce nu este al lui. Şi, da, sexul tău spiritual ar fi cea mai perversă modalitate de trădare atunci când ai deja o parteneră şi nu ea este perechea ta şi la sexul ăsta care ar putea fi mai intim chiar decât celălalt. Sexul ăsta pe care zici că l-ai inventat tu, este atât de vechi, cam cât de vechi sunt visele şi reveriile şi toţi le avem de când lumea şi pământul. Nu te mai lăuda atât cu el! Şi vezi că e şi foarte periculos, pentru că ăsta nu are limite. Poţi să-l faci imposibil de egalat în realitate şi atunci ce însemană asta ? Că şi tu trăieşti pentru lumea cealaltă, a nevăzutelor. Mie mi se pare mai sănătos să zici în sinea ta, ce bunăciune de femeie şi cu asta basta, decât să aştepţi să ajungi acasă şi să o savurezi în toate modurile posibile. Ce zici? Eu mi-am dat cu părerea, poate nu e aşa. Deci cum e sexul tău spiritual?
- Iar încurci borcanele. Sexul spiritual nu are legătură cu onania. Vezi cum judeci omul greşit? Ţi-am zis eu vreodată că mă interesează aspectul fizic al femeilor? Nici nu-ţi mai explic nimic, pentru că nu se poate explica în cuvinte. Eşti prea entry-level în domeniu ăsta.
- Nicidecum, n-am zis nimic de onanie, absolut, nici de vreo treabă cu mâinile sau mai ştiu eu ce alte obiecte. În cel mai rău caz mă refeream cu atingere la onirism, dar nici măcar pentru că era vorba mai mult de o stare autoindusă, dar în fine, sunt atât de nouă în domeniul ăsta. Totuşi tu eşti mai darnic cu mine şi o să-mi spui, nu-i aşa?
- Nu am ce să-ţi explic. E o invenţie de-a mea. Cum se ridică sufletele noastre şi ies din noi sub formă de umbre, cum mai vezi în filme. Iar umbrele astea fac dragoste în timp ce noi, oamenii, stăm calmi şi ne vedem în continuare de ale noastre. Poate nici nu ştim că spiritele noastre fac dragoste sau sex sau ce vor. Iar tu îmi zici că eu mă masturbez uitându-mă sau gândindu-mă la femei. Sexul spiritual e o chestie drăguţă, să recunoaştem.
- Iar intri în treburi grele, unde eşti ca într-o beznă cu trei, patru sau n dimensiuni. Omul este format din carne, oase, sânge, deci apă. Omul are în puterea lui anima, sufletul şi duh, dumnezeirea.Uite un exemplu concret. Debilii mintali au numai anima suflet, sunt blocaţi instinctual. Animalele au şi ele tot un fel de anima cam de aceaşi factură, căruia totuşi îi lipseşte cu desăvârşire caliatatea asta tipică omului de a se individualiza. Nu cred că este posibil, om fiind, să faci involuntar sex spiritual şi să nici nu ai habar, în timpul ăsta tu să faci curăţenie, mâncare. Unul din cei doi ştie prea bine ce face.Fără să te superi, dar tu nu înţelegi multe. Dacă eu ţi-aş spune că voinţa unui om poate subjuga un alt om, poate că ţi se pare aberaţie şi că da, cu trupul în patul tău de acasă poţi să vii în patul altui om care să nu ştie ce e cu el. Ştii faza cu zburătorul şi cu fata care se întreba cum de firele-i sunt rupte.He,he. Sunt lucruri grele, lucruri periculoase. Ştii că ţi-am vorbit eu odată de respiraţie. Cu respiraţia din yoga ajungi oriunde, oricând, oricum, cu sau fără voia altuia. Se numeşte control. Cât eşti viu eşti în control, când eşti mort nu-ţi mai aparţi decât dacă o meriţi.
- Câtă rigiditate nemţească.
- Se numeşte realitate. Nu ştiu la ce te aştepţi tu de la mine. Poate să zic : Vai ce frumos, deosebit, având în vedere că este super safe nu vrei să facem şi noi? Şi să-mi flutur rapid, dar totuşi seducător de graţios, genele mele date cu rimel scump.
- Huh ? Ce să facem ?
- Nu ştiu.
- Recunoaşte că mă iei drept cine ştie ce pervers. Mai devreme ai insinuat că sunt labagiu. Acum cine ştie la ce te mai gândeşti in ceea ce mă priveşte.
- Deci, să lămurim. Perverşi sunt oamenii toţi în general. Sunt şi oameni puri, tare rari. De masturbare n-am zis absolut nimic, zău. Ziceam de lumea visului, adică onirică.
- Încă ceva. Să ştii că sexul spiritual nu se referă la înfăţişarea fizică. Spiritele sunt mai mult nişte umbre, aşa. Dacă vrei să faci sex spiritual cu cineva nu trebuie să-ţi fluturi genele tale date cu rimel scump şi nici pleoapele date cu fard franţuzesc.
- Spiritele sunt mai mult decât o umbră, sunt ceva ce te inconjoară peste tot, chiar dacă nu o vezi, energia. Să înţeleg că tu ai ajuns la ceva extraordinar, să vezi sufletul gol, goluţ cum e el. Al meu cum o arăta dezbrăcat de trup? Cred că e apetisant. Ha,ha. Am greşit, am vrut să spun electrizant.

Ne-am oprit în acest punct cu discuţia. Oricum nu înţelegea prea bine ce vreau să-i explic, iar eu obosisem şi îmi era deja foame. Fata din parc preparase nişte tagliatele foarte gustoase, ori poate eram eu prea înfometat. Găsise în debara o sticlă de vin alb, Jidvei Gewurztraminer, din care turnă în două pahare cu picior. Am mâncat şi am băut în linişte, în timp ce din sufragerie, de la laptop se auzea vag Blues Traveler - Canadian Rose. După ce am terminat cu masa, ne-am mutat în sufragerie şi ea a deschis televizorul. Începuse deja un film şi a vrut să ne uităm. M-am uitat şi eu deşi nu sunt adeptul filmelor al căror început nu l-am prins. Era vorba despre un om care doreşte să se sinucidă în Ajunul Crăciunului, dar este oprit de un înger care îi arată cum ar fi fost lumea dacă el, respectivul sinucigaş, nu s-ar fi născut niciodată.Filmul era destul de lung, iar la un moment dat fata din parc a adormit. Am învelit-o cu o cuvertură şi m-am întors în bucătărie. Am cotrobăit puţin prin dulapuri în speranţa că voi găsi ceva dulce, dar în afară de un pachet de cereale Kelloggs Frosties, o cutie galbenă de ceai Earl Grey şi puţin zahăr întru-un borcan nu am găsit nimic. Mi-am făcut o cană de ceai şi am băut-o uitându-mă pe geam. Aceeaşi vreme potrivită pentru octombrie, nu pentru Crăciun. După ce am terminat ceaiul, am clătit ceaşca, am spălat şi celelalte vase, am curăţat masa şi m-am dus pe canapea lângă fata din parc care dormea dusă.Filmul se terminase, aşa că am stins televizorul. Întreg apartamentul s-a cufundat în beznă. Mi-am tras un colţ de cuvertură şi am adormit după puţin timp.



Consiliul profesoral al liceului se reuni într-o şedinţă extraordinară ce avea ca scop discuţii despre elevii cu probleme din semestrul ce trebuia să se încheie. Domnul Noţingher, profesorul de limba şi literatura română, luă cuvântul, adresându-se celorlalţi colegi profesori :
- Am să dau citire unui fragment din teza elevului Becheru Mihai, de la clasa a X a H, cu profil uman. Fiţi vă rog atenţi la ce-l duce mintea pe acest tânăr :

Spiritele lor înlănţuite se ridicară deasupra întregului oraş. De acolo, de sus, luminile oraşului, aprinzându-se şi stingându-se, semănau cu podoabele unui imens brad de Crăciun. Nu le era frică, pentru că erau doar două umbre luminoase ce-şi părăsiseră puţin mai devreme trupurile, undeva jos într-unul din punctele de întuneric ale marelui oraş. Încă mai păstrau conturul corpurilor lor, îmbrăţişaţi fiind, diferenţindu-se corpul unui bărbat de cel al unei femei. Goi amândoi. Se sărutară, mai întâi pe buze, apoi cu toată gura. El îi cuprinsese sânii în mâini. Erau calzi şi moi, deşi erau făcuţi doar din fum. Percepţile lor erau reale şi simţeau totul ca nişte oameni obişnuiţi, doar că trupurile lor erau undeva jos, cine ştie prin ce apartament singuratic. "Sărută-mi sânii! Sărută-mă peste tot!" se auzi vocea ei abia şoptită. Cei doi nu se opriră multă vreme, iar când ajunseră la punctul culminant fulgi de zăpadă începură să cadă din cer. Ningea cu fulgi mari peste întreg oraşul şi totul se acoperi de zăpadă. Ei erau în continuare acolo sus uitându-se liniştiţi la peisaj. Şi coborâră abia în zori, când îşi ocupară la loc corpurile inerte până atunci, de ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.