O combinaţie foarte cerebrală de SF, suspans, întâmplări obişnuite, situaţii limită. Cartea este compusă din patruzeci de capitole care alternează. În unul ni se prezintă întâmplări din ţara aspră a minunilor, în celălalt întâmplări de la capătul lumii. Cartea putea fi foarte bine citită şi la modul capitolul 1...3...5..39 şi pe urmă 2...4...6...40. Bineînţeles că cele două părţi la început par complet diferite, iar spre final se întretaie din ce în ce mai mult.
În ţara aspră a minunilor. O fată grăsuţă de 17 ani îmbrăcată complet în roz îi face introducerea personajului principal, un om în jur de 35 ani cu diverse circuite implantate prin creier, într-o lume subterană plină de aventuri. Ca orice japoneză minoră fata vrea să facă sex cu bărbatul mult mai în vârstă decât ea. Ca povestea să fie frumoasă fata este încă virgină, iar omul nu vrea să se culce cu ea. Însă la un moment dat îi arată penisul, iar ea iese complet dezbrăcată din baie şi el o vede. Bine, astea nu sunt întâmplări importante. Subiectul este foarte incitant şi mi-ar lua mult să-l expun aici. Trebuie să descoperiţi singuri magia cărţilor lui Murakami.
La capătul lumii. Aici este o lume liniştită, acţiunea desfăşurându-se într-un oraş vechi, împrejmuit de un zid şi de pădure, de unde nimeni nu putea să iasă. Oamenii aici nu au suflete şi trăiesc veşnic printre unicornii care mor odată cu venirea iernii. O atmosferă calmă, dar şi foarte rece, apăsătoare, unde dintr-un moment în altul aştepţi să se întâmplă ceva. Umbra, Paznicul, Colonelul, fata de la bibliotecă, Paznicul centralei sunt personajele din jurul personajului principal, cititorul de vise.
Cartea este o bijuterie, încă o dovadă a genialităţii lui Haruki Murakami.
Îmi place cel mai mult la acest Murakami cum descrie el viaţa omului de rând în cuvinte şi întâmplări simple, iar apoi viaţa respectivului om simplu devine foarte complicată şi de domeniul SF-ului, dar el tot ca un om normal se comportă şi merge mai departe şi-şi vede de treabă. E magie.
La vreo zece luni după ce am terminat cartea am găsit un loc care mi s-a părut foarte asemănător cu cadrul desfăşurării acţiunii de la capătul lumii. Este vorba despre localitatea Strbske Pleso. Dar despre asta cu altă ocazie. Cine nu a citit această carte a lui Murakami să o facă negreşit, iar cine tocmai o citeşte să se bucure la maxim de ea, aşa cum m-am bucurat şi eu.
da, dupa cum se stie tocmai citesc cartea asta. ma intrebam daca dialoguri de genul 'nu iti atarna greu cerceii?' 'pai ma obisnuiesc cu ei, ce, tie iti atarna greu penixul?' sunt ironice. sper.
RăspundețiȘtergerecand am citit ca ai gasit un loc asemanator cu capatul lumii speram sa fie hundeva in capitala, nu in indepartata slovakie.
apropo, midiane, dupa ce ai l-ai apost(rof)at pe marukami pen'ca descrie foarte in detaliu actiunea, ma amuza toate amanuntele alea. misto!.
RăspundețiȘtergereUite, Moshulica, articol pe placu' lu matale.
RăspundețiȘtergerehttp://www.arhiblog.ro/2010/12/nu-mai-e-ca-pe-vremea-noastra.html
Radule, te mai cheama si Useru X? :D
Da, Invincible. Mare dreptate are ala. Mi-e dor de un traforaj. Sa fac o figurina din placaj si apoi s-o infrumusetez cu ajutorul masinii de pirogravat.
RăspundețiȘtergereAmanuntele din Murakami sunt un deliciu.
dez, ironia e ca ii mai povesteam unei amice despre stilul lui murakami si de ce il gasesc enervant, si desi era de acord cu mine a devenit interesata de el =))
RăspundețiȘtergereda,da, iammmiiii ce bunaciune de carte, trebuie sa o citesc, cred ca Murakami e intradevar borcanul cu bunatati si bombonele pe care l-am tot cautat :)) n-am mai citit SF-uri de multa, multa vreme, basmele nu se pun, nu?
RăspundețiȘtergeresi daca o sa spui ca ce citesc eu sunt tot SF-uri nu ma supar :)
Rodica, degeaba te amuzi. Pierderea este numai si numai a ta. Te sfatuiesc sa incepi cu povestirile lui Murakami. Nu o sa regreti. La noi au aparut 3 volume de povestiri : Elefantul a disparut, Dupa cutremur, Salcia oarba fata adormita.
RăspundețiȘtergereDe asemenea ii recomand si lui child aceste povestiri.
moromete:
RăspundețiȘtergerenu
gabriel: catre pagina 300 a devenit enervant cu fazele alea de cyberpunk, circuite din creer (cu desene) etc.
Da, dar in partea cealalata actiunea este din ce in ce mai interesanta. Recunoaste.
RăspundețiȘtergereiti promit ca o sa le caut, gabriel draga :)
RăspundețiȘtergereda, recunosc
RăspundețiȘtergerecum zicea dida dragan
(adaug eu, ca un postmodernist)
O transpunere a lui 2,4,6,8,10...infinit de perechi de constiinte. Murakami alege 2 si le povesteste asa cum le vede.Sunt frumoase si acestea, dar eu le-as fi ales pe ultimele doua :D. Izvorasc un iz de senzualitate reala, optimism si speranta care te pun cu picioarele pe pamant si te fac sa gandesti ca totul este posibil, posibil de frumos :)
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
Cu stima,