Chuck Palahniuk - Fight Club

Romanul care a stat la baza mult mai celebrului (pe nedrept) film, o adevărată mostră de talent din partea lui Palahniuk, o carte modernă, underground, haotică, anarhistă. Un manifest împotriva epocii moderne, a vieţii omului în societatea de consum. Înainte de începerea acţiunii din roman, personajul principal care este şi narator, al carui nume nu este dezvăluit, probabil lucra zi de zi cu drag şi spor la corporaţie, îşi cumpăra mobilă IKEA de care era obsedat (ajunge să fie posedat de lucrurile pe care le posedă), ducea o viaţă fericită la suprafaţă, dar în profunzime anostă. La începutul romanului îl găsim suferind de insomnie, apoi mergând pe la diverse cercuri ale bolnavilor de cancer, leucemie sau alte maladii. Până când la unul dintre cercuri o întâlneşte pe Marla, iar pe o plajă de nudişti se întâlneşte cu Tyler Durden care era dezbrăcat, bineînţeles (în film întâlnirea cu Tyler are loc în avion. probabil costa mult o scenă cu Brad Pitt nud). Cam din acest moment începe toată nebunia. Cartea mi-a plăcut mai mult decât filmul, deşi cu siguranţă faptul că văzusem pelicula înainte m-a ajutat la înţelegerea cărţii, scrisă destul de ciudat, dar probabil acesta este stilul lui Palahniuk. Din păcate exemplarul meu are pe copertă o poză cu Edward Norton şi Brad Pitt, o stratagemă de marketing a editurii. Oare cum arăta coperta originală? Merită foarte mult cartea, merită şi filmul. Surprinzător de multă lume evită Fight Club (fie cartea, fie filmul, tradus de imdb ca Sala de lupte) crezând că subiectul principal sunt luptele. Palahniuk e o mare descoperire pentru mine în 2011 şi cu siguranţă am să mai încerc scrieri de-ale sale.

Finalul cărţii este diferit de cel al filmului (superb şi el, cu Pixies - Where is my mind şi toate blocurile alea dinamitate, cu Norton şi Helena Bonham Carter ţinându-se de mână şi cu acel penis care apare pe ecran, explicat pe îndelete în carte) şi chiar mi-a placut foarte mult. Pot spune că Palahniuk a dat dovadă de genialitate cu această carte.