Momente Abracadabra

de Eufrosin Potecă

Momente magice în rock.... hmmm.... Sunt multe momente magice (pentru mine) și am selectat câteva care chiar sunt speciale. Avem așa (fără numere):

Pink Floyd - Careful with That Axe, Eugene. Când eram prin liceu un prieten mi-a recomandat Ummagumma volumul I. Pe vremea aceea ascultam muzica la un walkman chinezesc ieftin, seara, pe întuneric, ideal. Prietenul îmi spune “Când ajungi la Careful dă la maxim volumul” Avea o privire ciudată. În seara respectivă am ascultat albumul iar la Careful am dat la maxim numai că în mod ciudat, țipătul lui Waters de la minutul 3:07 nu m-a speriat. M-a încântat la nebunie. A fost un moment magic... Aștept cu extrem de multă nerăbdare acel urlet de câte ori ascult piesa asta genială.

Van der Graaf Generator - Killer. Piesa asta este magică de la cap la coadă. Versurile sunt excepționale, vocea lui Hammill e tulburătoare, riff-ul principal e genial iar saxofonul lui Jackson de la 4:55 încolo e progresiv “rău”. Superb!

Pixies - In Heaven. În copilărie am urmărit cu foarte mare interes și teroare (BOB era înfricoșător) Twin Peaks. Ulterior am vazut cam tot ce a făcut David Lynch. Inclusiv Eraserhead. Coverul celor de la Pixies după “Lady in the Radiator Song” e absolut mirific. Charles Michael Kittridge Thompson IV își urlă plămânii aici .... Cred că am o problemă cu ăștia care urlă aiurea.

Green River - Swallow My Pride. Înainte de Mudhoney și Pearl Jam au fost Green River. “I don't know what you're thinking of / This ain't the summer of love “. Magic refren.

Smashing Pumpkins - Drown. De la riff-ul de început până la feedback-ul strunit incredibil de bine de la jumătatea piesei până la sfârșit este magie pură. Corgan rămâne un geniu.

Queen - Father to Son. A doua piesă de pe al doilea album al celor de la Queen e chiar surpinzătoare dacă tot ce ai ascultat până atunci de la ei au fost Innuendo și The Miracle (albumele). Pentru mine a fost un moment magic audiția acestei piese. Și încă este.

Sonic Youth - Sugar Kane. Moore și Ranaldo creează o furtună chitaristică aici care pe mine m-a dat pe spate mereu. Rămâne piesa mea preferată de la Sonic Youth.

Deep Purple - Bloodsucker. Revenim la țipete. De la 3:26 până la sfârșit Gillan cântă drăcește. Rău. Nu mai spun de riff-ul de chitară.... (mă repet dar asta e) magic....

Uriah Heep – Gypsy. Avem un riff greu de chitară, susținut de orga lui Ken Hensley, o poveste cu țigani (altfel decât cei mioritici), un solo de orga impresionant..... abracadabra.

Dire Straits - You and Your Friend. Aici magia este creată de dialogul între chitara acustică (slide) și cea electrică. Mark Knopfler e un maestru. Dialogul există și între părțile de voce și cele de chitară. Mai rar o piesă ca asta.

Rage Against the Machine - Bullet in the Head. Revoluționarii de la Rage Against the Machine creează aici o tensiune unică. De la minutul 2:54 încolo nu mai poți sta pe scaun liniștit să asculți. Unice sunt și sunetele scoase de Morello cu ajutorul Digitech Whammy. You brain-dead You gotta fuckin' bullet in your head

Ten Years After - I'm Going Home (Live at Woodstock). Basul lui Leo Lyons e electrizant, e fundalul perfect pentru furia chitaristică a lui Alvin. Deși e un mare cover, un medley din standarde blues și rock’n’roll e un moment magic, foarte puternic.

REM - It's the End of the World as We Know It. Închei cu o piesă care nu se remarcă prin nimic special. Dar refrenul vibrează în căpățâna mea într-un mod indescriptibil. E mai mult decât magic. E hipnotizant.

Închei aici cu speranța că toată “magia” asta nu mă va face să arăt ca Harry Potter.