momente magice în rock

de ionescu

acum ceva vreme am dat de un sit care propunea exact ce spune acest titlu- să facă un top al celor mai fabuloase pasaje din muzica rock. nu mai pot găsi acel sit. erau acolo heart, cu începutul de la barracuda, allman brothers, cu o temă instrumentală din ramblin' man, the who cu răcnetul lui daltrey din won't get fooled again. şi alţii, nu mai ţin minte.

voi încerca o listă personală de momente care ridică părul pe spinarea celor care au aşa ceva. lupii de stepă. ia să vedem. ordinea e aleatoare:

1. whitesnake. crying in the rain. la finalul soloului de chitară (el însuşi fermecătoriu), aynsley dunbar are o intervenţie dărâmătoare la tobe. cam pe la 4'13''- 4'16''

2. alice in chains- i stay away. viorile, nene. de exemplu pe la 3'26''

3. faith no more- midlife crisis. după 3 minute se suprapun mai multe teme cântate anterior. este un alt moment magic.

4. pink floyd- speak to me/ breathe. după zgomotele introductive muzica începe brusc, atât de limpede.

5. cocteau twins- lorelei. aicea momentele emoţionante se ţin lanţ.

6. beach boys- sloop john b. tot albumul e o nebunie, dar armoniile vocale de aici întrec orice limită a bunei cuviinţe. secundele magice apar puţin înainte de încheierea celui de-al doilea minut

7. lynyrd skynyrd- was i right or wrong. piesa mai puţin cunoscută, reţinem la temă intervenţiile corului de gagici

8. king crimson- the night watch. şi insinuarea iniţială a melodiei printre nişte sunete, şi breakurile (sau cum se numesc) lui bruford dinspre final, dar mai ales vocile alea prelucrate de pe la 3’-3’30’’

9. iar pink floyd. bring the boys back home. corul ăla surprinzător şi individualizarea vocii lui waters

10. deep purple- knocking at your back door. tot începutul, explozia temei principale după o foarte anxioasă introducere scurtă. sper să am ocazia să ascult şi a treia oară cântecul ăsta pe viu. este prima piesă de pe acest album de come back, cel mai senzaţional come back din istoria rockului, zicem noi.

11. cu bob dylan aş avea mai multe, dar nu vreau să ajung cu lista până la nr 40. mă opresc la vioara d-nei rivera în hurricane

12. eagles- new kid in town. nu ştiu să descriu muzica. e vorba de câteva măsuri instrumentale, cred că le cântă şi joe walsh la clape şi don felder la chitară. la 10’’-20’’ mai întâi, apoi vedeţi voi

13. frank zappa- joe’s garage. menţiune specială pentru mica intervenţie foarte simplă la chitară în stilul anilor 50 de la 2’50’’

14. yes- future times. nu în cea mai bună formă a lor, dar asta e. din nou un fragment de la începutul cântecului, un dialog wakeman-howe, cam de la 20’’ încolo.

15. strawbs- benedictus. zice frumos acolo: the wanderer has far to go, humble must he constant be. e o poveste şi cu versurile astea. iar refrenul e uluitor.

16. who- the dirty jobs: i’m getting put down, i’m getting pushed round

17. grateful dead- uncle john’s band. cel mai mult ne place reluarea a cappella a refrenului. 4’02’’.

18. genesis- one for the vine. o secvenţă instrumentală genială de vreo 2 minute începând de la 4’34’’

19. tot genesis- seven stones. de la 4’. mellotronul lui banks+percuţia lui collins=love

20. să mă opresc la această cifră rotundă, dar cu ce să închei, ca aş mai avea multe de listat. mai bine las liber capitolul xx.
cum ar fi să lepşuiesc acest subiect? către doi cititori ai lui gabriel: marele cărturar eufrosin potecă şi child-of-the-night (sper că va veni cu nişte chestii imprevizibile).