Bineînţeles, nu eu am inventat această prăjitură. Am găsit reţeta pe net sub denumirea Prăjitură Snickers, dar cum nu are nimic în comun cu celebrul chocolate bar, am zis să-i pun numele de Nopţi şi Zile (nopţile şi zilele pot fi o metaforă pentru ciocolata neagră, respectiv albă). Nu mă pricep foarte bine la dulciuri, dar ăsta a ieşit din prima. Pun aici reţeta şi câteva poze, neavând pretenţia să dau nimănui lecţii de cofetărie şi nici să transform acest blog în unul gastronomic. Dar poate prietena child va găsi interesantă această prăjitură şi o va face pentru a-şi încânta iubitul, ori poate Ionescu o va prepara pentru colega sa preferată de la job, sau poate chiar fata din parc să o încerce. Amalia Crăciun din păcate a murit fără a gusta acest desert fin.
Pentru blat batem 6 albuşuri de ou cu 200 grame zahăr pudră până obţinem spumă la care adăugăm 200 grame de nucă măcinată, un plic praf de copt şi două linguri mari de făină. Amestecăm bine la mixer şi băgăm la cuptor 20 minute la 175 grade. Peste blatul cald scos din cuptor radem două ciocolate negre a 100 grame. Dar pe când blatul e la cuptor preparăm crema din 200 grame zahăr lăsat să se caramelizeze şi stins cu lapte, 6 gălbenuşuri, un pachet de unt şi 200 grame nucă prăjită. Fierbem vreo 10 minute acest amestesc, timp în care amestecăm continuu. Turnăm crema peste blat iar apoi radem două ciocolate albe. Asta e tot. Lăsăm trei ore la frigider. Enjoy !
multumesc, gabriel, nu pare greu de facut, dar just for the record - m-am despartit. asa ca am s-o fac pentru colegi, familie, prieteni sau altcineva :)
RăspundețiȘtergereMihai Petre sigur ti-ar fi dat respins la prajitura asta.
RăspundețiȘtergereDesi Andra ar fi spus: ''Gabriel are talent''
am intrat aici fiindcă bănuiam că am comentat la vremea aceea, dar iată că nu.
RăspundețiȘtergereprin 1993, colegii din provincie negociaseră un orar foarte bun pentru a le permite să își petreacă acasă cât mai mult timp. practic, joi la 1o dimineața începea weekendul. asta înseamnă ca luni, marți și miercuri trăgeam de dimineața pînă seara. vitan-bârzești, spitalul 9, facultate, fundeni, parcă.. joi, când ieșeam de la spitalul cantacuzino, unul dintre cele mai frumos situate spitale, mergeam ades cu colegii la un fel de cofetărie și serveam prăjitura zi și noapte, numită astfel, mă gândesc, după piesa care-ncheie albumul iris 2. cofetăria era o construcție improvizată, cu etaj, pe o insulă la intersecția vasile lascăr cu dacia. e de mult demolată. nu departe era celebrul coleus. ăsta pare că nu e demolat, sau cel puțin în 2019 exista, îl văd pe google. dacă nu cumva era un pic mai spre moșilor, nu mai știu. abandonat, plin de afișe cu fuego, banksy și corul armatei roșii