Basket

În urmă cu 16-17 ani eram un fanatic al basketului. Ştiam cam tot ce mişcă în NBA deşi mă limitam la doar un meci văzut live pe săptămână, poate două meciuri pe săptămână în timpul play-off-ului. Nebunia cu NBA-ul a început în februarie 1992 când într-o noapte sunt trezit de tatăl meu cu următoarele vorbe: "Hai scoală-te că începe All Star Game-ul". Era ceva nou pentru România la acea vreme şi am urmărit un meci fabulos comentat de inegalabilul Bogdan Stănculescu. În acele momente credeam că e competiţia supremă a basketului, nicidecum un simplu meci amical în care fiecare îşi etalează talentul. Oricum, a fost un spectacol total cu Magic Johnson MVP-ul partidei. În vara aceluiaşi an a fost Olimpiada de la Barcelona cu primul Dream Team din istorie, dar mi-l amintesc tot pe taică'miu cu patru ani înainte, la Olimpiada Seul 1988, când vorbea despre un rus fenomenal. Sabonis. Atunci URSS condusă de Arvydas Sabonis a cucerit titlul olimpic. Mai târziu l-am regăsit pe Sabonis, care nu era nicidecum rus ci lituanian, în NBA la Portland Trail Blazers. Un pivot extrem de tehnic care pe lângă rolul său obişnuit putea da o pasă subtilă sau arunca de 3 puncte.

La mijlocul anilor '90 Pro Tv-ul a început să dea meciuri din NBA vineri spre sâmbătă noaptea la 3 AM. Comenta Florian Petrică. Toată săptămâna aşteptam acest moment. Vineri seara, după X-Files, mergeam la culcare, nu înainte de a-mi programa ceasul deşteptător la 2:55. Uitându-mă la meciurile din NBA parcă eram într-o altă lume. Tot cartierul dormea, iar eu eram conectat în direct cu Houston, Los Angeles, Salt Lake City sau Detroit. Ştiam pe de rost aproape toţi jucătorii titulari din fiecare echipă. Îi idolatrizam pe John Stockton şi Karl Malone, îmi plăceau Clyde Drexler, Hakeem Olajuwon, Patrick Ewing, Reggie Miller sau Dan Majerle. Ţineam cu Utah Jazz, care în 1997 şi 1998 a disputat finala NBA, pierdută de fiecare dată contra celor de la Chicago Bulls. Atunci Chicago Bulls era la mare modă, ca un fel de Real Madrid sau Barcelona în fotbal. Toţi copiii aveau şepci pirat cu Chicago Bulls. Chiar şi Florin Halagian avea şapcă pirat cu Chicago Bulls. Erau imbatabili cu Jordan, Scottie Pippen, Denis Rodman, Toni Kukoc. O adevărată dinastie în basket, dar mie nu mi-au plăcut niciodată, pentru că nu îmi plac echipele care nu lasă nicio şansă adversarilor. Totuşi Jazz au jucat de la egal la egal cu ei. Şi Indiana Pacers au fost la un pas să-i învingă în finala Estului, cu un Reggie Miller fabulos. Reggie Miller, după părerea mea cel mai bun aruncător de 3 puncte din istorie.

Îmi aduc aminte cum mă întristam când vedeam reclamele din timpul meciului la care mă uitam, reclame la alte partide care urmau a fi transmise la televiziunea americană. Îi consideram foarte norocoşi pe cei care puteau urmări NBA în fiecare zi, chiar mai multe meciuri pe zi. În vremurile alea NBA-ul era ca o religie pentru mine. Vorbeam ore în şir despre asta, iar mulţi cunoscuţi mă considerau nebun. Eram genul de om care suna la Pro Tv pentru a întreba ce meci urmează a fi transmis. Pe atunci nu exista internet, nu aveam nici măcar un computer. Iar când a apărut internetul stăteam ore întregi pe nba.com

Prin anii 2000 a început să transmită Telesport partide din NBA. Un post pe care nu-l recepţionam, la fel ca majoritatea românilor. I-am sunat şi i-am întrebat dacă pot veni la ei la sediu pentru a urmări meciurile live. M-au acceptat, astfel că am fost la câteva partide la ei în studiouri, în fosta clădire IPA din Calea Floreasca. Apoi, văzându-mă aşa pasionat, mi-au propus să comentez un meci. Era chiar în noaptea celei de-a doua zi a Învierii, iar ei erau în concediu, aşa că mi-au oferit mie această şansă. Am acceptat cu mare bucurie şi emoţie. Am comentat meciul Los Angeles Lakers-Sacramento Kings. Cu Karl The Mail Man Malone în ultimul său sezon, la Lakers, după aproape 20 de sezoane petrecute la Utah Jazz. Cu legendarul Vlade Divac la Kings. A fost impresionant să comentez un meci din NBA live, chiar dacă probabil nu se uita nimeni la Telesport în acea perioadă.

De vreo 10 ani mi-am pierdut interesul pentru basket. Nu mai sunt la curent cu ce se întâmplă în NBA. Nici nu ştiu care au fost ultimele campioane, ce jucători de top mai sunt. Am rămas cu NBA ul meu din perioada anilor '90, cu John Stockton şi Karl Malone, ultimii exponenţi ai basketului romantic.