Dimineață

Să-i fut în gură pe toţi şoferii puturoşi care se înghesuie dimineaţă de dimineaţă în trafic şi blochează linia tramvaiului. În ultima vreme Bulevardul Ştefan cel Mare între Lizeanu şi Dinamo se străbate în 20 minute din cauza unor "fitipaldi" care merg pe linia tramvaiului 1, în dorinţa de a depăşi pe şoferii normali care stau blocaţi pe trei benzi. Mai folosiţi şi transportul în comun, da-v-aş la muie de putori ordinare, ori aşteptaţi în maşinile voastre de mâna a doua în coloană, alături de ceilalţi fraieri. Nu voi înţelege niciodată această comoditate bolnăvicioasă de a merge cu maşina la muncă. E plăcut să stai minute în şir în trafic? Să mergi numai cu a-ntâia şi a doua?

Stau în tramvai și mă apucă nervii. Nici să citesc nu mai îmi vine. Stau în dreptul circului minute în șir. Unii șoferi nu mai au răbdare și depășesc chiar și tramvaiul pe sensul opus. Mi-aș dori un ciocan ca al lui Thor, să cobor cu el și să sparg parbrizele tuturor apoi capetele șoferilor. Se întâmplă de săptămâni bune chestia asta cu mașinile pe linia tramvaiului și nu e niciun polițist care să facă ceva. Polițiștii de la rutieră stau în schimb la șpăgi. Asta e țara mizerabilă în care trăim.

Stau blocat în trafic, dar timpul real parcă se scurge pe derulare înainte. Și asta pentru că știu că voi întârzia din nou la muncă și mă va lua șeful la pulă. Așteptarea atinge paroxismul. Bag cartea în sacoșă și doar mă uit nerăbdător pe geam, înjurându-i pe șoferi.

Sună un telefon având ca ringtone Oasis-Wonderwall. Se aude o voce plăcută vorbind la respectivul telefon. Mă întorc și mă uit. Cea care vorbește seamănă cu Gabriela Szabo la 75 kg.

Cu chiu cu vai ajungem în stație. Îmi iau picioarele la spinare către birou. Muie eternă șoferilor din București. În dimineața următoare o iau de la capăt.